Catisma a opta

Psalmul 55 întru sfârşit. Pentru norodul cel ce se depărtase de la cele sfinte. Lui David, spre scrisoarea stâlpului, când l-au prins pe el cei de alt neam în Ghet

După tâlcuirea Sfântului Grigore de Nissa «oamenii ce s-au îndepărtat de la cele sfinte sunt acei care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi au încălcat poruncile Lui. Duhul Sfunt, prin gura lui David, îi cheamă pe ei spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie:,Acest psalm poate fi atribuit şi Bisericii, care fiind în robia păgânilor s-a îndepărtat de cele sfinte. Biserica a fost izbăvită din robia vrăjmaşului nevăzut prin Jertfa Domnului Hristos, Care S-a întrupat din seminţia lui David».

1Miluieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziuarăzboindu-se m-a necăjit. 2Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sînt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. 3Ziua cînd mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. 4în Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? 5Toată ziua cuvintele mele au urît, împotriva mea toate gîndurile lor sînt spre rău. 6Locui-vor lîngă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcîiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. 7Pentru nimic nu-i vei mîntui pe ei; în mînie popoare vei sfarîma, Dumnezeule. 8Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. 9întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. 10în Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvîntul; 11în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? 12în mine sînt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, 13Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a fugit el de către faţa lui Saul în peşteră

Fericitul Teodorit: «Psalmul este întitulat sd nu strici şi înseamnă sd nu-l ucizi pe Saul. David a avut ocazia să-l omoare pe Saul care îl prigonea, dar el na îndrăznit să-l nimicească şi să-i ocupe tronul.» (I Regi 24,7)

1Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu 2Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, pînă ce va trece fărădelegea. 3Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. 4Trimis-a din cer şi m-a mîntuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. 5Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. 6Fiii oamenilor, dinţii lor sînt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. 7înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta! 8Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; 9Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. 10Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cînta-voi şi voi lăuda slava mea. 11Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. 12Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri. 13Că s-a mărit pînă la cer mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. 14Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta!

Psalmul 57întru sfârşit: să nu strici.

AI lui David, întru scrisoarea stâlpului

Sfântul Atanasie:, Acest psalm după conţinut este acelaşi ca şi cel anterior şi descrie care va fi sfârşitul ceîoi ce s-au ridicat împotriva Mântuitorului”. Fericitul Teodorit susţine: „David în acest psalm descrie viclenia lui Saul. De mai multe ori Saul a făgăduit că nu-i va mai face rău lui David şi totuşi a încălcat această făgăduinţă. Psalmul este întitulat să nu strici fiindcă David a avut de două ori ocazie să-l omoare pe Saul şi nu i-a făcut nici un rău.”

1De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. 2Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pămînt, nedreptate mîinile voastre împletesc. 3în-străinatu-s-au păcătoşii de la naştere, ră-tăcit-au din pîntece, grăit-au minciuni. 4Mî-nia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,

5Care nu va auzi glasul descîntătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.

6Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor;

măselele leilor le-a sfărîmat Domnul. 7De nimic se vor face, ca apa care trece; întin-de-va arcul Său pînă ce vor slăbi. 8Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele. 9înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mînie îi va înghiţi pe ei. 10Veseli-se-va dreptul cînd va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mîinile lui le va spăla în sîngele păcătosului. 11Şi va zice omul: „Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viaţă!”

Slavă…

Psalmul 58

întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a trimis Saul şi a păzit casa lui ca să-l omoare pe el

Sfântul Atanasie: „Saul îl invidia pe David şi a hotărât să-l omoare.” (Regi 12, 23) Psalmul proroceşte şi despre aceea că Mântuitorul a făcut multe binefaceri iudeilor, iar aceştea îl cleveteau în loc să-I mulţumească. Psalmul mai prevesteşte şi chemarea la credinţă a păgânilor, după ce Israelul se va rupe de Dumnezeu.

1Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă. 2Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sînge mă izbăveşte. 3Că iată au vînat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari. 4Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sînt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine; 5Scoală-Te, întru întîmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, 6Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toţi cei ce lucrează fărădelegea. 7întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea. 8Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit? 9Şi Tu, Doamne, vei rîde de ei, vei face de nimic toate neamurile. 10Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întîmpina; 11Dumnezeu îmi va arăta înfrîn-gerea duşmanilor mei. 12Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta; 13Risipeş-te-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne. 14Păcatul gurii lor, cuvîntul buzelor lor, să se prindă întru mîndria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea. 15Nimiceşte-i, întru mî-nia Ta, nimiceşte-i, ca să nu mai fie! 16Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpîneşte pe Iacob şi marginile pămîntului. 17întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea. 18Ei se vor risipi să mănînce; iar de nu se vor sătura, vor murmura. 19Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta. 20Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu. 21Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi voi cînta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

Psalmul 59 întru sfârşit: Celor ce se vor schimba. întru scrisoarea stâlpului, a lui David, spre învăţătură, când a ars Mesopotamia Siriei şi Siria Soval şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în valea Sării, douăsprezece mii

Psalmul a fost scris după ce a ars Mesopotamia Siriei, iar Iacob întorcându-se a ars 12.000 de edomiţi în Valea Sării. După conţinut acesta nu este un psalm de biruinţă, ci mai mult o cerere, o rugăminte de ajutor. Sfântul Vasile cel Mare consideră că psalmul are titlul pentru cei ce se vor schimba, deoarece se referă la oamenii care îşi vor schimba viaţa după învăţătura Evangheliei.

1Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborît; mîniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi. 2Cutremurat-ai pămîntul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărîmăturile lui, că s-a cutremurat. 3Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei. 4Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului; 5Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mîntuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. 6Dumnezeu a grăit în locul cel sfînt al Său: „Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Succot o voi măsura. 7Al Meu este Galaa-dul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu; 8Euda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele. 9Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”. 10Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui pînă la Idumeea? 11Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 12Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. 13Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Psalmul 60întru sfârşit: întru cântări. A lui David

După opinia Fericitului Teodorit în acest psalm, David ne învaţă ce rugăciune trebuie să aducem Domnului. David ne îndeamnă să nădăjduim în Dumnezeu şi să trecem toate ispitele.

1Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. 2De la marginile pămîntului către Tine am strigat; cînd s-a mîhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. 3Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. 4Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperămîntul aripilor Tale, 5Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. 6Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. 7Rămîne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. 8Aşa voi cînta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Slavă…

Psalmul 61 întru sfârşit: pentru Iditum

Sfântul Vasile cel Mare: „Acesta este un psalm despre răbdarea ce poate opri mânia; e un psalm despre smerenia pe care o dobândim după ce dezrădăcinăm trufia şi slava deşartă.” Sfântul Atanasie: „Psalmul prevesteşte izbăvirea întregii omeniri din robia păcatelor prin purtarea de grijă a Mântuitorului.”

1Oare, nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mîntuirea mea; 2Pentru că El este Dumnezeul meu, Mîntuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult. 3Pînă cînd vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a -1doborî, socotindu-1 ca un zid povîrnit şi ca un gard surpat. 4S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvîntau şi cu inima lor mă blestemau. 5Dar lui Dumnezeu supu-ne-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea; 6Că El este Dumnezeul meu şi Mîntuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta 7în Dumnezeu este mîntuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. 8Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. 9Dar deşertăciune sînt fiii oamenilor, mincinoşi sînt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sînt deşertăciune. 10Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. 11o dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Psalmul 62 Al lui David. Când era el în pustia Iudeii

Sfântul Atanasie:,Acest psalm David l-a cântat când a fugit în pustie şi a scăpat de Saul. Se mai referă şi la sufletul care a fost în pustia păcatelor, iar apoi s-a întors către harul lui Hristos.”

1Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. 2însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, 3în pămînt pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

4Că mai bună este mila Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda. 5Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mîinile mele. 6Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. 7De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu 8Şi întru acoperămîntul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. 9Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pămîntului; dase-vor în mîinile săbiei, părţi vulpilor vor fi. 10Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Psalmul 63 întru sfârşit. Al lui David

Sfântul Atanasie: „David cântă acest psalm din numele Apostolilor, care se roagă ca Domnul să-i izbăvească de prigonitorii păgâni care se împotriveau propovăduiţii Evangheliei. Acest psalm este rugăciunea unui credincios care e prigonit.”

1Auzi, Dumnezeule, glasul meu cînd mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu. 2Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege, 3Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase, ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat. 4Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. întăritu-s-au în gînduri rele. 5Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: „Cine ne va vedea pe noi?” 6Iscodit-au fărădelegi şi au pierit cînd le iscodeau, 7Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adîncimea inimii lui. 8Dar Dumnezeu, îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor. 9Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul. 10Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles. 11Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

Slavă…

După catisma a opta se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine care m-am alunecat întru adâncurile păcatului. Ci apucă înainte, Hristoase, ca un atotputernic ocârmuitor a toată lumea, şi la limanul nepătimirii cel lin mă îndrep-tează pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă mântuieşte. slavă…

Suflete, aceste de aici sunt vremelnice iar cele de acolo veşnice. Văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi tremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce-te că neiertată este judecata, şi acum…

Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijineala celor ce nădăjduiesc întru tine, Sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ajutorul tău trimi-te-L nouă.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte la glasul rugăciunii mele. Fă cu mine semn spre bine. Povăţuieşte-mă în calea Ta ca să umblu întru adevărul Tău. Veseleşte inima mea ca să se teamă de Numele Tău cel sfânt că mare eşti şi faci minuni. Tu eşti Dumnezeu însuţi şi nu este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc în Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Stăpână de Dumnezeu bucurată, Atot-milostivă Mijlocitoare pentru toată lumea! Cu stăruinţă alergăm noi, robii Tăi, către mijlocirea Ta (rugămintea) şi fă caldă rugăciune Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru robii lui Dumnezeu (prenumele) ca să-i izbăvească pentru Tine de toate bolile şi mâhnirile, slobozindu-i de toate păcatele lor şi moştenitori ai împărăţiei sale să-i arate; că mare şi negrăită îndrăzneală ai către El ca o maică şi toate le poţi cere de la El, cea Una Preabinecuvântată întru toţi vecii. Amin.