Psalmul 70

Al lui David. Psalmul fiilor lui Ionadav şi al celor ce s-au robit mai întâi.

Nescris deasupra la evrei

Fericitul Teodorit: „Psalmul este un strigăt al izraelitenilor care se află în robia babilonienilor şi cer izbăvire.” Sfântul Atanasie: „în psalm Sfinţii Apostoli aduc rugăciune lui Dumnezeu şi-I mulţumesc că în timpul prigoanei Domnul I-a întărit să propovăduiască Evanghelia şi I-a biruit pe demonii care unelteau rele împotriva lor.”

1Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. 2întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mîntuieşte. 3Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mîntuieşti, 4Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. 5Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mîna păcătosului, din mîna călcătorului de lege şi a celui ce face strîmbătate, 6Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele. 7întru Tine m-am întărit din pîntece; din pîntecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea. 8Ga o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare. 9Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviinţa Ta. 10Nu mă lepăda la vremea bătrîneţilor; cînd va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine. 11Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, 12Zi-cînd: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-1 şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte. 13Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! 14Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. 15Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. 16Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mîntuirea Ta, al căror nume nu -1cunosc. 17Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi aminte numai de dreptatea Ta. 18Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele, şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. 19Pînă la bătrîneţe şi cărunteţe, 20Dumnezeule, să nu mă părăseşti, 21Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină, 22Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, pînă la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie? 23Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcîndu-Te mi-ai dat viaţă şi din adîncurile pămîntului iarăşi m-ai scos. 24Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcîndu-Te m-ai mîngîiat şi din adîncurile pămîntului iarăşi m-ai scos. 25Că eu voi lăuda cu instrumente de cîntare adevărul Tău, Dumnezeule, cînta-voi Ţie din alăută, Sfintul lui Israel. 26Bucura-se-vor buzele mele cînd voi cînta Ţie şi sufletul meu pe care l-ai mîntuit. 27încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, cînd vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 71 Al lui David. Despre Solomon

Psalmul se referă la Mesia — Dumnezeu şi Om (Stihurile 5, 8, 12, 17). Sfântul Atanasie: în acest psalm se prevesteşte a doua venire a Mântuitorului şi chemarea la credinţă a păgânilor. Este numit

Pentru Solomon deoarece Hristos este Adevăratul Solomon, Făcătorul de Pace.

1Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului, 2Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată. 3Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate. 4Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. 5Şi se vor teme de Tine cît va fi soarele şi cît va fi luna din neam în neam. 6Pogorî-se-va ca ploaia pe lînă şi ca picăturile ce cad pe pămînt. 7Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cît va fi luna. 8Şi va domni de la o mare pînă la alta şi de la rîu pînă la marginile lumii. 9înaintea lui vor îngenunchea etiopienii şi vrăjmaşii lui ţă-rîna vor linge. 10împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. 11Şi se vor închina lui toţi împăraţii pămîntului, toate neamurile vor sluji lui. 12Că a izbăvit pe sărac din mîna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor. 13Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mîntui; 14De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui. 15Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvînta pe el. 16Fi-va belşug de pîine pe pămînt pînă-n vîrful munţilor; pomii roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din cetate ca iarba pămîntului. 17Numele lui va dăinui pe vecie; cît va fi soarele va fi pomenit numele lui. 18Se vor binecuvînta în el toate seminţiile pămîntului, toate neamurile îl vor ferici pe el. 19Binecuvîntat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni. 20Şi binecuvîntat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului. 21Tot pămîntul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

Slavă…

Psalmul 72

Al lui Asaf. Sfarşitu-s-au cântările lui David, fiului lui lesei

Sfântul Atanasie: „în acest psalm prorocul neagă părerea unor oameni care susţin că Voia Domnului este necunoscută şi neînţeleasă.”

1Cît de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă; 2Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei. 3Că am pizmuit pe cei fărădelege, cînd vedeam pacea păcătoşilor. 4Că n-au necazuri pînă la moartea lor şi tari sînt cînd lovesc ei. 5De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sînt biciuiţi. 6Pentru aceea îi stăpîneşte pe ei mîndria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. 7Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. 8Gîndesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. 9Pînă la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pămîntul. 10Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sînt plini de zile bune 11Şi zice: „Cum? Ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? 12Iată, aceştia sînt păcătoşi şi sînt îndestulaţi. Veşnic sînt bogaţi”. 13Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mîinile mele, 14Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”. 15Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legămîntul neamului fiilor Tăi. 16Şi mă frămîntam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. 17Pînă ce am intrat în locaşul cel sfînt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfirşitul celor răi: 18într-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborît cînd se înălţau. 19Cît de iute i-a pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. 20Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic I-ai făcut. 21De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit. 22Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sînt pururea cu Tine. 23Apucatu-m-ai de mîna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit. 24Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămînt? 25Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac. 26Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. 27Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Psalmul 73 AI priceperii lui Asaf

Psalmul prezice dărâmarea Ierusalimului după ce Hristos va învia. Psalmul nu are nici o denumire. După cum a prezis Domnul Hristos: „Iată casa voastră va fi pustiită.” (Matei 23, 28) Prezicând despre nenorocirile ce vor veni peste iudei, psalmul se referă şi la mântuirea creştinilor.

1Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, pînă în sfîrşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale. 2Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat de la început. 3Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit. 4Ridică mîinile Tale împotriva mîndriilor lor, pînă la sfîrşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfînt al Tău. 5Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; 6Sfărîmat-au intrarea cea de deasupra. 7Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărîmat. 8Ars-au cu foc locaşul cel sfînt al Tău, pînă la pămînt; spurcat-au locul numelui Tău. 9Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: „Veniţi să ardem toate locurile de prăz-nuire ale lui Dumnezeu de pe pămînt”. 10Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. 11Pînă cînd, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, pînă cînd va huli potrivnicul numele Tău, pînă în sfîrşit? 12Pentru ce întorci mîna Ta şi dreapta Ta din sînul Tău, pînă în sfîrşit? 13Dar Dumnezeu, împăratul nostru înainte de veac, a făcut mîntuire în mijlocul pămîntului. 14Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă; 15Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mîncare popoarelor pustiului. 16Tu ai deschis izvoare şi pîraie; Tu ai secat rîurile Itanului. 17A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele. 18Tu ai făcut toate marginile pămîntului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit. 19Adu-Ţi aminte de aceasta: vrăjmaşul a ocărît pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău. 20Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine;

sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi pînă în sfîrşit. 21Caută spre legămîntul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pămîntului de locuinţele fărădelegilor. 22Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău. 23Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte. 24Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Slavă…

Psalmul 74 Al lui Asaf. întru sfârşit: să nu strici

Psalmul prevesteşte sfârşitul lumii şi înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu. David ne îndeamnă să nu stricăm virtuţile şi gândurile blagocestive, ci să păstrăm curăţia minţii şi să moştenim viaţa veşnică.

1Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău. 2Voi spune toate minunile Tale. „Cînd va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca. 3Cutremuratu-s-a pămîntul şi toţi cei ce locuiesc pe el; eu am întărit stîlpii lui”. 4Şi am zis celor fărădelege: „Nu faceţi fărădelege!”, şi păcătoşilor: „Nu înălţaţi fruntea! 5Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu”. 6Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul; 7Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă. 8Paharul este în mîna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi-l trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pămîntului. 9Iar eu mă voi bucura în veac, cînta-voi Dumnezeului lui Iacob. 10Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

Psalmul 75 Al lui Asaf. întru sfârşit: întru cântări Cântarea asupra Asirienilor

Sfântul Atanasie: „Acest psalm are acelaşi conţinut ca şi psalmul precedent, deoarece descrie Judecata lui Dumnezeu.” în psalm se proslăveşte biruinţa drepţilor asupra duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi.

1Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui. 2Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.

3Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul. 4Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici. 5Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit inimile. 6De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai. 7Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mîniei Tale? 8Din cer ai făcut să se audă judecată; pămîntul s-a temut şi s-a liniştit,

9Cînd s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mîntuiască pe toţi blînzii pămîntului.

10Că gîndul omului Te va lăuda şi amintirea gîndului Te va prăznui. 11Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului, Dumnezeului vostru; toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri 12Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pămîntului.

Psalmul 76 Al lui Asaf. întru sfârşit: pentru Iditum

Prorocul ne învaţă ce rugăciune trebuie să aducem Domnului din numele celor necăjiţi. David a dat acest psalm mai marilor cântăreţi Asaf şi Iditum, ca ei să- 1cânte la Templu.

1Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi a căutat spre mine. 2în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mîinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mîngîie. 3Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gîndit-am şi a slăbit duhul meu. 4Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit. 5Gîndit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam; 6Noaptea în inima mea gîndeam şi se frămînta duhul meu zicînd: 7Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? 8Oare, pînă în sfîrşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? 9Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mîinile Lui îndurările Sale? 10Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt. 11Adu-su-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început. 12Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gîndi.

13Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! 14Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. 15Vă-zutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimîntat şi s-au tulburat adîncurile. 16Glas au dat norii că săgeţile Tale trec. 17Glasul tunetului Tău în vîrtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătin-atu-s-a şi s-a cutremurat pămîntul. 18în mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. 19Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mîna lui Moise şi a lui Aaron.

Slavă …

După catisma a zecea se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime … Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul al 6-lea

De înfricoşata zi a venirii Tale şi de nemitamica judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez şi tremur ca cela ce am mulţime de păcate. Ci ca un milostiv Dumnezeu, mai-nainte de sfârşit întoarce-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu, mult milostive.

Slavă …

Când se vor pune scaunele la judecată, Doamne, şi oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai cinstit împăratul decât ostaşul, nici nu va fi mai presus stăpânul decât robul, că fiecare din faptele sale, sau se va slăvi sau se va ruşina.

Şi acum …

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, Care singur eşti din fire fără de păcat şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta această dureroasă a mea rugăciune că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, înaltule împărat al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea în păcate o am cheltuit şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă ci, cu totul robindu-mă de poftele care mă cuprind, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind că nesuferită este urgia îngrozirii Tale cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi, dintru această pricină întru deznădăj-duire căzând şi nici de cum întru simţire de întoarcere viind, pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcat nu am făcut? Ce lucru drăcesc nu am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti, trupul mi-am spurcat prin amestecări, duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine dar nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare. Ci, de vreme ce eşti mult milostiv şi mult milosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci. Pri-meşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă, şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţă drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, întru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărtu-risindu-mi păcatele mele. Pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare ca, cu bună nădejde şi cu adevărată deplină adeverire, să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Apărătoare sârguincioasă, Maica Domnului Celui de Sus! Caută din înălţimea Ta cea sfântă la robii lui Dumnezeu (prenumele) şi arată asupra lor milele Tale minunate: (rugămintea) slobozeşte-i de tot necazul, povăţuieşte-i pe calea tuturor virtuţilor şi a facerii de bine, izbăveşte-i de ispite, nenorociri şi boli. Că nu avem alt ajutor, nici altă Mijlocitoare bună, nici altă Mângâietoare afară de Tine, o, Maica tuturor celor scârbiţi şi năpăstuiţi. Tu eşti după Dumnezeu nădejdea şi Apărătoarea noastră şi spre Tine nădăjduind, Ţie ne predăm pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră în vecii vecilor. Amin.