Psalmul 32 Al lui David. Nescris deasupra la evrei

Sfântul Atanasie: „David ne învaţă în acest psalm să-L preamărim pe Stăpânul nostru şi ne descoperă superioritatea puterii Lui“.

1Bucuraţi-vă, drepţilor; întru Domnul: celor drepţi li se cuvine laudă. 2Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cîntaţi-I Lui. 3Cîntaţi-I Lui cîntare nouă, cîntaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie. 4Că drept este cuvîntul Domnului, şi toate lucrurile Lui întru credinţă. 5Iubeşte milostenia şi judecata Domnul; de mila Domnului plin este pămîntul. 6Cu cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit, şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor. 7Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adîncurile. 8Să se teamă de Domnul tot pămîntul, şi de El să se cutremure toţi locuitorii lumii. 9Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. 10Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gîndu-rile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. 11Iar sfatul Domnului rămîne în veac, gîndurile inimii Lui, din neam în neam. 12Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care 1-a ales de moştenire Luişi. 13Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. 14Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pămîntul. 15Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. 16Nu se mîntuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va izbăvi cu mulţimea tăriei lui. 17Mincinos este calul spre scăpare, şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. 18Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dînsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor, şi să-i hrănească pe ei în foamete. 19Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este. 20Că în El se va veseli inima noastră, şi în numele cel sfînt al Lui am nădăjduit. 21Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Psalmul 33

Al lui David, Când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelech şi l-a slobozit pe dânsul, şi s-a dus

Sfântul Vasile cel Mare: „în acest psalm David îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că l-a izbăvit din toate nenorocirile şi-i îndeamnă pe toţi credincioşii ca să-L slăvească neîncetat pe Domnul“.

1Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. 2în Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blînzi şi să se veselească. 3Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. 4Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. 5Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi, şi feţele voastre să nu se ruşineze. 6Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate necazurile lui 1-a izbăvit. 7Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei. 8Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. 9Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. 10Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. 11Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi; 12Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. 13Fe-reşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. 14Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. 15Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pămînt pomenirea lor. 16Stri-gat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. 17Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mîntui. 18Multe sînt necazurile drepţilor, şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. 19Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. 20Moartea păcătoşilor este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. 21Mîntui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Slavă.

Psalmul 34 Al lui David

Sfinţii Părinţi atribuie acest psalm lui Mesia, deoarece însuşi Mântuitorul a spus că psalmul a prorocit despre El. (Ioan 15, 25)

1Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strîmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; 2Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; 3Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mîntuirea ta sînt Eu!“ 4Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gîndesc rău de mine. 5Să fie ca praful în faţa vîntului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să-i prigonească. 6Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărît sufletul meu. 7Să vină asupra lor laţul pe care nu-1 cunosc, şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. 8Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mîntuirea Lui. 9Toate oasele mele vor zice:

Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mina celor mai tari decît el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-1 răpesc pe el. 10S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat. 11Răs-plătit-au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu. 12Iar eu, cînd mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sînul meu se va întoarce. 13Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. 14Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit. 15M-au ispitit, eu batjocură m-au batjocorit, au scrîşnit împotriva mea cu dinţii lor. 16Doamne, cînd vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea. 17Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. 18Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. 19Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gîndeau. 20Lăr-gitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noştri“. 21Vă-zut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. 22Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. 23Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. 24Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru“ nici să zică: „L-am înghiţit pe el“. 25Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. 26Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: „Mărit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!“ 27Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.

Psalmul 35 întru sfârşit, slugii Domnului, lui David

David a scris acest psalm după ce l-a găsit pe Saul dormind şi nu numai că nu i-a făcut nici un rău, ci le-a interzis să-l atingă şi celor care erau cu el. Sfântul

Atanasie e de părerea că acest psalm îi acuză pe iudei de mândrie şi răutate; mai conţine şi o mulţumire adresată lui Dumnezeu pentru milele pe care le-am dobândit prin Fiul Său. Psalmul este şi o rugăciune care ne fereşte să cădem în patima mândriei.

1Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele că nu este într-însul frica de Dumnezeu. 2El singur se amăgeşte în ochii săi, cînd zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urînd-o. 3Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine. 4Fărădelege a gîndit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urît. 5Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău pînă la nori. 6Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adînc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi, Doamne, 7Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. 8Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale, şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. 9Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. 10Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine, şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. 11Să nu vină peste mine picior de mîndrie şi mîna păcătoşilor să nu mă clatine. 12Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

Slavă…

Psalmul 36Al lui David

Acest psalm a fost scris de către David la bătrâneţe. Fericitul Teodorit spune că psalmul vesteşte tuturor oamenilor să treacă suferinţele cu tărie, iar bunăstarea oamenilor vicleni să o socotească nenorocire.

1Nu rîvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. 2Căci ca iarba curînd se vor usca, şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. 3Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate, şi locuieşte pămîntul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui. 4Desfă-tează-te în Domnul, şi-ţi va împlini ţie cererile inimii tale. 5Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieş-te în El şi El va împlini. 6Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. 7Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu rîvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. 8Părăseşte mînia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. 9Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pămîntul. 10Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul, şi vei căuta locul lui şi nu-1 vei afla. 11Iar cei blînzi vor moşteni pămîntul, şi se vor desfăta de mulţimea păcii. 12Pîndi-va păcătosul pe cel drept şi va scrîşni asupra lui cu dinţii săi. 13Iar Domnul va rîde de el, că mai înainte vede, că va veni ziua lui. 14Sabie au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. 15Sabia lor să intre în inima lor, şi arcurile lor să se frîngă. 16Mai bun este puţinul celui drept, decît bogăţia multă a păcătoşilor. 17Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi. 18Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană, şi moştenirea lor în veac va fi. 19Nu se vor ruşina în vremea cea rea, şi în zilele de foamete se vor sătura. 20Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit. 21împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. 22Că cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pămîntul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri. 23De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. 24Cînd va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mîna lui. 25Tînăr am fost şi am îmbătrînit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerînd pîine; 26Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută, şi seminţia lui binecuvîntată va fi. 27Fe-reşte-te de rău şi fă binele, şi vei trăi în veacul veacului. 28Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stîrpită. 29Iar drepţii vor moşteni pămîntul şi vor locui în veacul veacului pe el. 30Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. 31Legea Dumnezeului său în inima lui, şi nu se vor poticni paşii lui. 32Pîndeşte păcătosul pe cel drept, şi caută să-l omoare pe el; 33Iar Domnul nu -1va lăsa pe el în mîinile lui, nici nu-1 va osîndi, cînd se va judeca cu el.

34Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pă-mîntul; cînd vor pieri păcătoşii vei vedea.

35Văzut-am pe cel necredincios mîndrin-du-se şi înălţîndu-se ca cedrii Libanului.

36Şi am trecut şi iată nu era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. 37Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace. 38Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stîrpiţi. 39Iar mîntuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. 40Şi-i va ajuta pe ei Domnul, şi-i va izbăvi pe ei, şi-i va scoate pe ei din mîna păcătoşilor, şi-i va mîntui pe ei, că au nădăjduit în El.

Slavă

După catisma a cincea se zice: Sfinte Dumnezeule … Preasfântă Treime … Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul al 5-lea:

înfricoşător este scaunul Tău şi vicleană este viaţa mea. Cine mă va izbăvi pe mine de nevoia aceea de atunci de nu Te vei milostivi spre mine, Hristoase Dumnezeule, ca un îndurat şi de oameni iubitor?

Slavă …

Grija vieţii m-a scos din rai şi ce voi face eu deznădăjduitul? Pentru aceasta bat în uşă şi strig: Doamne, Doamne, deschide-mi prin pocăinţă şi mă mântuieşte.

Şi acum …

Cum vom numi Biserica ta, de Dumnezeu Născătoare, liman duhovnicesc, rai al hranei celei cereşti, pricină a vieţii celei nesfârşite, care toate bunătăţile le ai. Roagă-te totdeauna lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Dumnezeule cel drept şi lăudat, Dumnezeule cel mare şi puternic, Dumnezeule cel mai înainte de veci, ascultă rugăciunea omului păcătos. în acest ceas ascultă-mă pe mine cel ce Te-ai făgăduit să asculţi pe cei ce Te vor chema întru adevăr. Să nu te îngreţoşezi de mine, care am buze necurate şi sunt cuprins în păcate, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe. Ia arma şi pavăza şi Te scoală întru ajutorul meu. Smulge sabia şi stai împotriva celor ce mă gonesc pe mine. Ceartă duhurile cele necurate de la faţa neînţelepciunii mele. Şi să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul îngrozirii şi al lenevirii, duhul mândriei şi al toatei alte răutăţi. Şi să mi se stingă toată înfocarea şi pornirea trupească care se ridică din lucrarea diavolească şi să mi se lumineze sufletul şi trupul meu şi duhul cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti. Cu mulţimea îndurărilor Tale, ajungând la unirea credinţei, la bărbat desăvârşit, întru măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii Tăi Preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău al Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.