Psalmul 105 Aliluia

Sfântul Atanasie: „în psalm prorocul enumeră păcatele poporului iudeu, arătând din ce motive izraeliţii au fost lepădaţi de la faţa Domnului.”

1Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 2Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui? 3Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate, în toată vremea. 4Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mîntuirea Ta, 5Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta. 6Păcătuit-am cu părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strîmbătate. 7Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Taie şi Te-au amărît cînd s-au suit la Marea Roşie. 8Dar i-a mîntuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui. 9 Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adîncul mării ca prin pustie; 10El i-a scos pe ei din mîna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mîna vrăjmaşului; 11Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei; nici unul din ei n-a rămas. 12Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudă Lui; 13Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui; 14Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă. 15Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor. 16Şi au mîniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfîntul Domnului. 17S-a deschis pămîntul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Aviron. 18Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi. 19Şi au făcut viţel în Horeb şi s-au închinat idolului. 20Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănîncă iarbă. 21Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt; 22Lucruri minunate în pămîntul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie. 23Atunci a zis să-i piardă pe dînşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mînia Lui şi să nu-i piardă. 24Apoi au dispreţuit pămîntul cel dorit şi n-au crezut în cuvîntul Lui, 25Ci au cîrtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. 26Atunci El a ridicat mîna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustie 27Şi să doboare sămînţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. 28Au jertfit lui Baal-Peor şi au mîncat jertfele morţilor 29Şi L-au întărîtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei. 30Dar a stat Finees şi L-a îmblînzit şi a încetat bătaia 31Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam pînă în veac. 32Apoi L-au mîniat pe El la apa certării, şi Moise a suferit pentru ei, 33Că au amărît duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui. 34N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul: 35Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor 36Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit. 37Şi au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor, 38Au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pămîntul de sînge. 39S-au pîngărit de lucrurile lor şi s-au desfrînat cu faptele lor. 40Atunci S-a aprins de mînie Domnul împotriva poporului Său şi a urît moştenirea Sa. 41Şi i-a dat pe ei în mîinile neamurilor şi i-au stăpînit pe ei cei ce-i urau pe ei 42Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mîinile lor. 43De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărît pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor. 44Dar Domnul i-a văzut cînd se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor, 45Şi şi-a adus aminte de legămîntul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale; 46Şi le-a dat să găsească milă, înaintea celor ce i-au robit pe ei. 47Izbă-veşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfint al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta. 48Binecuvîntat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi pînă în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin. Slavă…

Psalmul 106 Aliluia

Fericitul Teodorit: „Acest psalm prevesteşte eliberarea iudeilor din robie şi prezice mântuirea tuturor, astfel cea mai mare parte a psalmului se referă la noi, la creştini, şi nu la iudei.”

1Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 2 Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mîna vrăjmaşului. 3Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi. 4Rătăcit-au în pustie, în pămînt fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit. 5Erau flămînzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfirşea; 6Dar au strigat către Domnul, în necazurile lor, şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei 7Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit. 8Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor. 9Că a săturat suflet însetat, şi suflet flămînd a umplut de bunătăţi. 10Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier, 11Pentru că au amărît cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au în-tărîtat. 12El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute; 13Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei. 14Si i-a scos pe ei din întuneric si din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt. 15Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! 16Că a sfărîmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frînt 17Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi. 18Urît-a sufletul lor orice mîncare şi s-au apropiat de porţile morţii. 19Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit. 20Trimis-a cuvîntul Său şi i-a vindecat pe ei, şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.

21Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! 22Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, întru bucurie. 23Cei ce se pogoară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe, 24Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adînc. 25El a zis şi s-a pornit vînt furtunos şi s-au inălţat valurile mării. 26Se urcau pînă la ceruri si se pogorau pînă în adîncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. 27Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. 28Dar au strigat către Domnul, în necazurile lor, şi din nevoile lor i-a izbăvit 29Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. 30Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. 31Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! 32Înălţaţi-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrînilor lăudaţi-L pe El. 33Prefăcut-a rîurile în pămînt pustiu, izvoarele de apă în pămînt însetat 34Şi pămîntul cel roditor în pămînt sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el. 35Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pămîntul cel fără de apă în izvoare de ape; 36Şi a aşezat acolo pe cei flămînzi şi au zidit cetate de locuit. 37Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strîns belşug de roade. 38Şi i-a binecuvînat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat. 39Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii. 40Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat si fără de cale.

41Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire. 42Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei. 43Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului. Slavă…

Psalmul 107

Al lui David

Fericitul Teodorit:,Acest psalm anunţă eliberarea iudeilor din robie şi prevesteşte mântuirea păgânilor prin Hristos.”

1Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cînta-voi şi voi lăuda întru inima mea. 2Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. 3Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri, 4Că mai mare decît cerurile este mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. 5Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi. 6Mîntuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfînt al Lui: 7″înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Suchot o voi măsura. 8Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase, şi Efraim, sprijinul capului Meu; 9Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele: 10Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus”. 11Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui pînă în Idu-meea? 12Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 13Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni. 14Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 108 Â1 lui David, întru sfârşit

Sfântul Atanasie:,Acest psalm descrie Patimile Domnului Hristos şi pedeapsa lui Iuda şi a poporului iudeu. Vorbind mai întâi despre Iuda, psalmul se adresează apoi celor care se răscoală împotriva preoţiei, iar pe urmă povesteşte despre soarta celor care fac rău aproapelui său.”

1Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. 2Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. 3în loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. 4Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. 5Pune peste dînsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui. 6Cînd se va judeca să iasă osîndit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat. 7Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul: 8Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă; 9Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor; 10Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui; 11Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui mi-luitor; 12Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui; 13Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă; 14Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pămînt pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă. 15Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare. 16Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. 17Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, şi a intrat ca apa în lăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui. 18Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brîu cu care pururea se încinge. 19Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu. 20Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta. 21Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sînt eu şi inima mea s-a tulburat în lăuntrul meu. 22Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur. 23Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului 24Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. 25Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mîntuieşte-mă, după mila Ta 26Şi să cunoască ei că mîna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea. 27Ei vor blestema şi Tu vei binecuvînta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească. 28Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmînt să se învelească. 29Lăuda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea, şi în mijlocul multora îl voi preamări pe El, 30Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-1 prigonesc.

Slavă…

După catisma a cincisprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1-i

Cât este de mult noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi rău mă afund întru păcatele mele. Dă-mi mână şi mă mântuieşte, ca lui Petru, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Slavă…

Pentru gânduri rele şi fapte m-am osândit Mântuitorule. Dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să strig: mântuieşte-mă Făcătorule de bine, Bunule, şi mă miluieşte.

Şi acum…

De Dumnezeu fericită Fecioară şi întru tot nevinovată, curăţeşte-mă pe mine ticălosul care sunt întinat şi pângărit de cele iară de cale ale mele fapte şi de gânduri spurcate, preacurată şi preacinstită şi întru tot sfântă Maică şi Fecioară.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu, în mâinile Tale sunt eu, ajută-mi mie. Nu mă lăsa să greşesc Ţie căci sunt rătăcit. Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu. Nu mă trece cu vederea, Doamne, că bolnav sunt. Tu cunoşti ce-mi este mie de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele. Nu mă părăsi, Doamne, nici Te depărta de la mine că spre Tine am năzuit. învaţă-mă să fac voia Ta că Tu eşti Dumnezeul meu. Vindecă sufletul meu că am greşit Ţie. Mântu-ieşte-mă pentru mila Ta că înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc pe mine şi numi este mie altă scăpare fără numai Tu, Doamne. Ruşinează-se dar toţi cei ce se scoală asupra mea, cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă pe el! Că numai Tu singur eşti puternic, Doamne, întru toate şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a robilor Tăi (prenumele). Tu, Preacurată Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu nu Te scârbi de păcătoşii robii Tăi (prenumele), care nădăjduiesc spre mila Ta; (rugămintea) şi stinge văpaia păcatelor din lăuntrul lor şi prin pocăinţă înrourează inimile lor seci; curăţeşte mintea lor de cugete întinate, primeşte suspinul din suflet şi rugămintea inimii acelor ce Ţi le aduc. Fii Mijlocitoare pentru ei către Fiul Tău şi Dumnezeu şi cu rugăciunile Tale de Maică potoleşte mânia Lui cea dreaptă. Tămăduieşte rănile trupeşti şi sufleteşti, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, linişteşte bolile sufletelor şi ale trupurilor, potoleşte viforul cel rău al năvălirilor vrăj-măşeşti; ridică sarcina grea a păcatelor robilor Tăi şi nu-i lăsa să piară până în sfârşit. Că Tu eşti cununa neamului omenesc, Ajutătoare grabnică în scârbe. Maică adevărată a lui Hristos, Dumnezeul nostru, ajută-le robilor Tăi întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.