Psalmul 9

Al lui David. întru sfârşit, pentru cele ascunse ale Fiului

Sfântul Atanasie cel Mare: «în acest psalm, David descrie Evenimentele ce ţin de Naşterea Mântuitorului, minunile, Moartea, Coborârea în iad şi învierea Sa din morţi». Fericitul Teodorit menţionează: «Este întitulat: pentru cele ascunse ale Fiului „deoarece aceste fapte au fost ascunse de toţi ceilalţi şi chiar de Apostoli“. în psalm se prevesteşte Taina Venirii a Doua a Domnului Hristos, când va judeca viii şi morţii. Stihul 20 „Să nu se întărească omul“, se referă la antihrist, omul fărădelegii, fiul pierzaniei. Sfântul Ambrozie din Optina ne îndeamnă să ne rugăm mai des folosind cuvintele din stihul 32.

1. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, din toată inima mea, spune‑voi toate minunile Tale.

2. Veseli‑mă‑voi și mă voi bucura de Tine; cânta‑voi numele Tău, Preaînalte.

3. Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbi‑vor și vor pieri de la fața Ta!

4. Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut‑ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.

5. Certat‑ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins‑ai numele lor în veac și în veacul veacului.

6. Vrăjmașului i‑au lipsit de tot săbiile și cetățile i le‑ai sfărâmat; pierit‑a pomenirea lor în sunet.

7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit‑a scaunul Lui de judecată

8. Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.

9. Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.

10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n‑ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11. Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui.

12. Că Cel ce răzbună sângele lor Și‑a adus aminte. N‑a uitat strigătul săracilor.

13. Miluiește‑mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din porțile morții,

14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului; veseli‑mă‑voi de mântuirea Ta!

15. Căzut‑au neamurile în groapa pe care au făcut‑o; în cursa aceasta, pe care au ascuns‑o, s‑a prins piciorul lor.

16. Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s‑a prins păcătosul.

17. Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18. Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19. Scoală‑Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.

21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?

22. Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.

23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvântează.

24. Întărâtat‑a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu‑L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.

25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecățile Tale de la fața lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.

26. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu‑mi va fi.

27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui, osteneală și durere.

28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

29. Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să‑l tragă la el.

30. În lanțul lui îl va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.

31. Că a zis în inima lui: «Uitat‑a Dumnezeu! Întors‑a fața Lui, ca să nu vadă până în sfârșit!».

32. Scoală‑Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță‑se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit!

33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!

34. Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, ca să le iei în mâinile Tale; că în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i‑ai fost ajutor.

35. Zdrobește brațul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va afla.

36. Împărăți‑va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți, neamuri din pământul Lui!

37. Dorința săracilor a auzit‑o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

38. Judecă pe sărac și pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

Slavă…

Psalmul

10 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit:,Acest psalm, David l-a scris fiind gonit de Saul. îi ajută şi pe cei care suferă nedreptăţi şi nădăjduiesc în Dumnezeu. Este numit „întru sfârşit“, deoarece prevesteşte dreapta Judecată a lui Dumnezeu şi pedeapsa la care vor fi supuşi nelegiuiţii. După părerea Sfântului Atanasie acest psalm David îl cântă după ce i-a biruit pe vrăjmaşi. Unii tâlcuitori văd în acest psalm Biserica gonită de eretici.

1. În Domnul am nădăjduit. Cum veți zice sufletului meu: «Mută‑te în munți, ca o pasăre?».

2. Că iată, păcătoșii au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.

3. Că au surpat ceea ce ai așezat; dar dreptul ce a făcut?

4. Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

5. Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său.

6. Va ploua peste păcătoși lațuri, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.

7. Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește.

Slavă …

Psalmul 11

Al lui David. întru sfârşit, pentru a opta

Fericitul Teodorit: „în acest psalm, David se plânge de trădătorii care îl vând pe el lui Saul, şi-i descoperă duşmanului locul aflării lui. David ne învaţă să nădăjduim în Dumnezeu şi nu în oameni. Denumirea „întru sfârşit pentru a opta“, ne aminteşte de dreapta Judecată a Domnului. Sfântul Atanasie subînţelege în psalmul 11, acel „neam viclean“ despre care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelia de le Matei (12,41).

1. Mântuiește‑mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s‑a împuținat adevărul de la fiii oamenilor.

2. Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă, și în inimă rele au grăit.

3. Pierde‑va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie.

4. Pe cei ce au zis: «Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?».

5. Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față.

6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.

7. Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.

8. Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.

Psalmul 12 Al lui David. întru sfârşit

Sfântul Atanasie:,Acest psalm îl cântă David, aducând pocăinţă pentru păcate şi totodată bineves-teşte asupra mântuirii noastre. Acest psalm este rugăciunea credinciosului care a nimerit în încercări grele“. Sfântul Teodorit, ne îndeamnă: „Şi noi, care suntem în luptă cu diavolul, se cuvine să ne rugăm aşa, şi întotdeauna să chemăm ajutorul Domnului.“

1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fața Ta de la mine?

2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea?

3. Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea?

4. Caută, auzi‑mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,

5. Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: «Întăritu‑m‑am asupra lui». Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.

6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura‑se‑va inima mea de mântuirea Ta; cânta‑voi Domnului, Celui ce mi‑a făcut mie bine, și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Psalmul 13 Al lui David. întru sfârşit

Tâlcuitorii văd în acest psalm demascarea fărădelegilor din timpul lui David sau necredinţa iudeilor care L-au respins pe Mântuitorul Hristos. Se mai referă la stricăciunea firii omeneşti şi necesitatea mântuirii prin harul de sus al lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie: „David pentru a propovădui importanţa Venirii lui Hristos, cu toată claritatea descoperă începuturile nelegiuirilor omeneşti.“

1. Zis‑a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu!». Stricatu‑s‑au oamenii și urâți s‑au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu.

3. Toți s‑au abătut, împreună netrebnici s‑au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.

4. Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L‑au chemat.

5. Acolo s‑au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților.

6. Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?

7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura‑se‑va Iacov și se va veseli Israel.

Slavă …

Psalmul 14 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: „în acest psalm prorocul îndeamnă şi prezintă ce fel de viaţă trebuie să ducă cei care se încred în Dumnezeu şi care s-au învrednicit de ajutorul Lui“.

1. Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău?

2. Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,

3. Cel ce n‑a viclenit cu limba, nici n‑a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n‑a rostit împotriva aproapelui său.

4. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce viclenește, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăvește; cel ce se jură aproapelui său și nu se leapădă,

5. Argintul său nu l‑a dat cu camătă și daruri împotriva celor nevinovați n‑a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmul 15 Scrisoarea stâlpului lui David

Sfântul Atanasie:,Acest psalm vorbeşte despre Taina învierii lui Hristos şi constituie un simbol al biruinţei Mântuitorului asupra morţii.» Această cântare se numeşte «Scrisoarea stâlpului, fiindcă prorocul David a înălţat-o ca pe un stâlp pentru urmaşii săi. După conţinut acest psalm este profetic şi mesianic. David prevesteşte suferinţele, învierea Domnului şi mântuirea credincioşilor.»

1. Păzește‑mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.

2. Zis‑am Domnului: «Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu‑Ți trebuie».

3. Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.

4. Înmulțitu‑s‑au slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.

5. Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea.

6. Sorții mi‑au căzut între cei puternici, că moștenirea mea este puternică.

7. Binecuvânta‑voi pe Domnul, Cel ce m‑a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea.

8. Văzut‑am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de‑a dreapta mea este ca să nu mă clatin.

9. Pentru aceasta s‑a veselit inima mea și s‑a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.

11. Cunoscute mi‑ai făcut căile vieții; umplea-mă‑vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura.

Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea. 8Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. 9Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. 10Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. 11Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; ump-lea-mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

Psalmul 16 Rugăciunea Iui David

Psalmul descrie rugăciunea omului prigonit de duşmani şi care este foarte mâhnit. Sfântul Atanasie şi Fericitul Teodorit consideră că acest psalm, David l-a scris atunci când era crunt prigonit de Saul. Fericiţii Ieronim şi Augustin văd în acest psalm rugămintea de ajutor al Domnului Hristos şi al Sfintei Sale Biserici în timpul prigoanei.

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.

2. De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.

3. Cercetat‑ai inima mea, noaptea ai cercetat‑o; cu foc m‑ai lămurit, dar nu s‑a aflat întru mine nedreptate.

4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.

5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii mei.

6. Eu am strigat, că m‑ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.

7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.

8. Păzește‑mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă‑mă

9. De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l‑au cuprins;

10. Cu grăsime inima lor și‑au încuiat, gura lor a grăit mândrie.

11. Izgonindu‑mă, acum m‑au înconjurat; ochii lor și‑au ațintit ca să mă plece la pământ.

12. Apucatu‑m‑au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.

13. Scoală‑Te, Doamne, întâmpină‑i pe ei și împiedică‑i! Izbăvește sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.

14. Doamne, desparte‑mă de oamenii acestei lumi, ce‑și iau partea în viață, căci s‑a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu‑s‑au fiii lor și au lăsat rămășițele pruncilor.

15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura‑mă‑voi când se va arăta slava Ta.

Slavă …

După a doua catismă se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime …. Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul 2

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc, şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înaintede nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.

Cavalurile mării s-au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu eu însumi mă înviforez de multe greşeli; ci la limanul cel lin prin pocăinţă îndreptează-mă, Doamne, şi mă miluieşte.

Slavă …

Mântuieşte-mă, a zis David, şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le, miluieşte-mă.

Şi acum …

Solitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, să ne izbăvească pe noi de toată răutatea şi nevoia vrăjmaşului şi să ne dea nouă iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne întrutotputernice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Unuia-Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte deşteptată, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt către câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, împărăteasă Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru! Auzi-ne pre noi (rugămintea) şi izbăveşte pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de toate scârbele şi necazurile, îngrădeşte-i de nenorociri, de rele clevetiri şi de nedreapta şi cumplita defăimare a vrăjmaşului. Că poţi, o, Cea plină de dar, Maica Domnului, nu numai să-i aperi de tot răul pe oamenii Tăi, ci şi să-i dăruieşti cu orice binefacere şi să-i mântuieşti: că nu avem altă Mijlocitoare pentru noi, păcătoşii, către Fiul Tău. Pre El roagă- 1, Stăpână, ca mântuiţi prin Tine să slăvim pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi în nesfârşiţii veci. Amin.