Catisma a doua

Psalmul 9

Al lui David. întru sfârşit, pentru cele ascunse ale Fiului

Sfântul Atanasie cel Mare: «în acest psalm, David descrie Evenimentele ce ţin de Naşterea Mântuitorului, minunile, Moartea, Coborârea în iad şi învierea Sa din morţi». Fericitul Teodorit menţionează: «Este întitulat: pentru cele ascunse ale Fiului „deoarece aceste fapte au fost ascunse de toţi ceilalţi şi chiar de Apostoli“. în psalm se prevesteşte Taina Venirii a Doua a Domnului Hristos, când va judeca viii şi morţii. Stihul 20 „Să nu se întărească omul“, se referă la antihrist, omul fărădelegii, fiul pierzaniei. Sfântul Ambrozie din Optina ne îndeamnă să ne rugăm mai des folosind cuvintele din stihul 32.

1Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 2Ve-seli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cînta-voi numele Tău, Preaînalte. 3Cînd se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta. 4Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. 5Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului. 6Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărîmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. 7Iar Domnul rămîne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată 8Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. 9Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 10Să nădăjdu-iască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! 11Cîntaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui. 12Că Cel ce răzbună sîngele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. 13Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, 14Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mîntuirea Ta! 15Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor. 16Se cunoaşte Domnul cînd face judecată! întru faptele mîinilor lui s-a prins păcătosul. 17Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 18Că nu pînă în sfîrşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. 19Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sînt. 21Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? 22Cînd se mîndreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gîndesc. 23Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strîmbătate pe sine se binecuvântează. 24Întărîtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mîniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. 25Spurcate sînt căile lui în toată vremea; lepădate sînt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpîni. 26Că a zis întru inima sa: nu mă voi clătina din neam în neam, rău nu-mi va fi. 27Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui, osteneală şi durere. 28Stă la pîn-dă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. 29Pîndeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pîndeşte ca să apuce pe sărac, pîndeşte pe sărac ca să-l tragă la el. 30în laţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, cînd va stăpîni pe cei săraci. 31Că a zis în inima lui: „Uitat-a Dumnezeu! întors-a faţa Lui, ca să nu vadă pînă în sfîr-şit!“ 32Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu! înalţă-se mîna Ta! Nu uita pe săracii Tăi pînă în sfîrşit! 33Pentru ce a mîniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în înima lui: Domnul nu va cerceta! 34Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mîinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. 35Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.

Psalmul

10 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit:,Acest psalm, David l-a scris fiind gonit de Saul. îi ajută şi pe cei care suferă nedreptăţi şi nădăjduiesc în Dumnezeu. Este numit „întru sfârşit“, deoarece prevesteşte dreapta Judecată a lui Dumnezeu şi pedeapsa la care vor fi supuşi nelegiuiţii. După părerea Sfântului Atanasie acest psalm David îl cântă după ce i-a biruit pe vrăjmaşi. Unii tâlcuitori văd în acest psalm Biserica gonită de eretici.

1în Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: „Mută-te în munţi, ca o pasăre?“ 2Că iată păcătoşii au încordat arcul, gătit-au săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă. 3Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut? 4Domnul este în Biserica cea sfîntă a Lui, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. 5Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său. 6Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. 7Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

Slavă …

Psalmul 11

Al lui David. întru sfârşit, pentru a opta

Fericitul Teodorit: „în acest psalm, David se plânge de trădătorii care îl vând pe el lui Saul, şi-i descoperă duşmanului locul aflării lui. David ne învaţă să nădăjduim în Dumnezeu şi nu în oameni. Denumirea „întru sfârşit pentru a opta“, ne aminteşte de dreapta Judecată a Domnului. Sfântul Atanasie subînţelege în psalmul 11, acel „neam viclean“ despre care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelia de le Matei (12,41).

1Mîntuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. 2Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. 3Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mîndrie. 4Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sînt; cine ne este Domn?“ 5Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mîntuirea şi le voi vorbi pe faţă. 6Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pămînt, curăţat de şapte ori. 7Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. 8Căci, atunci cînd se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

Psalmul 12 Al lui David. întru sfârşit

Sfântul Atanasie:,Acest psalm îl cântă David, aducând pocăinţă pentru păcate şi totodată bineves-teşte asupra mântuirii noastre. Acest psalm este rugăciunea credinciosului care a nimerit în încercări grele“. Sfântul Teodorit, ne îndeamnă: „Şi noi, care suntem în luptă cu diavolul, se cuvine să ne rugăm aşa, şi întotdeauna să chemăm ajutorul Domnului.“

1Pînă cînd, Doamne, mă vei uita pînă în sfirşit? Pînă cînd vei întoarce faţa Ta de la mine? 2Pînă cînd voi pune gînduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? 3Pînă cînd se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? 4Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, 5Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: „întăritu-m-am asupra lui“. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. 6Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucurase-va inima mea de mîntuirea Ta; cînta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cînta numele Domnului celui Preaînalt.

Psalmul 13 Al lui David. întru sfârşit

Tâlcuitorii văd în acest psalm demascarea fărădelegilor din timpul lui David sau necredinţa iudeilor care L-au respins pe Mântuitorul Hristos. Se mai referă la stricăciunea firii omeneşti şi necesitatea mântuirii prin harul de sus al lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie: „David pentru a propovădui importanţa Venirii lui Hristos, cu toată claritatea descoperă începuturile nelegiuirilor omeneşti.“

1Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“ Stricatu-s-au oamenii şi urîţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul. 2Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. 3Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul. 4Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănîncă pe poporul meu ca pîinea, pe Domnul nu L-au chemat. 5Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor. 6Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi rîs de nădejdea lui, zicînd: Cine va da din Sion mîntuire lui Israel? 7Dar cînd va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Slavă …

Psalmul 14 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: „în acest psalm prorocul îndeamnă şi prezintă ce fel de viaţă trebuie să ducă cei care se încred în Dumnezeu şi care s-au învrednicit de ajutorul Lui“.

1Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfint al Tău? 2Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, 3Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. 4Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă, 5Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmul 15 Scrisoarea stâlpului lui David

Sfântul Atanasie:,Acest psalm vorbeşte despre Taina învierii lui Hristos şi constituie un simbol al biruinţei Mântuitorului asupra morţii.» Această cântare se numeşte «Scrisoarea stâlpului, fiindcă prorocul David a înălţat-o ca pe un stâlp pentru urmaşii săi. După conţinut acest psalm este profetic şi mesianic. David prevesteşte suferinţele, învierea Domnului şi mântuirea credincioşilor.»

1Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. 2Zis-am Domnului: «Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-Ţi trebuie». 3Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei. 4înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sînge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. 5Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea. 6Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică. 7Binecuvînta-voi pe

Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea. 8Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. 9Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. 10Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. 11Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; ump-lea-mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

Psalmul 16Rugăciunea Iui David

Psalmul descrie rugăciunea omului prigonit de duşmani şi care este foarte mâhnit. Sfântul Atanasie şi Fericitul Teodorit consideră că acest psalm, David l-a scris atunci când era crunt prigonit de Saul. Fericiţii Ieronim şi Augustin văd în acest psalm rugămintea de ajutor al Domnului Hristos şi al Sfintei Sale Biserici în timpul prigoanei.

1Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. 2De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. 3Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate. 4Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 6Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. 7Minunate fă milele Tale, Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. 8Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperămîntul aripilor Tale acoperă-mă 9De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; 10Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mîndrie. 11Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pămînt. 12Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. 13Scoală-Te, Doamne, întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. 14Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor. 15Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi cînd se va arăta slava Ta.

Slavă …

După a doua catismă se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime …. Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul 2

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc, şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înaintede nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.

Cavalurile mării s-au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu eu însumi mă înviforez de multe greşeli; ci la limanul cel lin prin pocăinţă îndreptează-mă, Doamne, şi mă miluieşte.

Slavă …

Mântuieşte-mă, a zis David, şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le, miluieşte-mă.

Şi acum …

Solitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, să ne izbăvească pe noi de toată răutatea şi nevoia vrăjmaşului şi să ne dea nouă iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne întrutotputernice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Unuia-Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte deşteptată, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt către câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, împărăteasă Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru! Auzi-ne pre noi (rugămintea) şi izbăveşte pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de toate scârbele şi necazurile, îngrădeşte-i de nenorociri, de rele clevetiri şi de nedreapta şi cumplita defăimare a vrăjmaşului. Că poţi, o, Cea plină de dar, Maica Domnului, nu numai să-i aperi de tot răul pe oamenii Tăi, ci şi să-i dăruieşti cu orice binefacere şi să-i mântuieşti: că nu avem altă Mijlocitoare pentru noi, păcătoşii, către Fiul Tău. Pre El roagă- 1, Stăpână, ca mântuiţi prin Tine să slăvim pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi în nesfârşiţii veci. Amin.