Psalmul 85 Rugăciunea lui David

Fericitul Teodorit: „Dumnezeiescul David a înălţat o rugăciune Domnului Dumnezeu, cerând ajutor; prevesteşte năvălirea asirienilor asupra Ierusalimului, precum şi nădejdea regelui Iezechia în ajutorul Domnului. Prezice chemarea la credinţă şi mântuirea tuturor popoarelor”.

1Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, ca sărac şi necăjit sînt eu. 2Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. 3Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 4Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. 5Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. 6în ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. 7Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sînt ca faptele Tale. 8Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. 9Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. 10Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; vese-lească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. 11Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. 12Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. 13Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. 14Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. 15Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mîntuieşte pe fiul slujnicei Tale. 16Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.

Psalmul 86 Fiilor lui Core. Psalmul cântării

Tâlcuitorii văd în acest psalm înfăţişarea Ierusalimului Ceresc şi a Bisericii lui Hristos, precum şi chemarea la credinţă a tuturor păgânilor.

1Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decît toate locaşurile, lui Iacob. 2Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu. 3Aduce-mi-voi aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia acolo s-au născut. 4Mamă va zice Sionului omul, şi om s-a născut în el si însusi cel Preaînalt l-a întemeiat pe el. 5Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el. 6Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Psalmul 87 Cântarea psalmului fiilor lui Core. întru sfârşit: pentru Maelet, ca să răspundă. Al priceperii lui Eman Israeliteanul

Sfântul Atanasie: „în acest psalm se înfăţişează moartea pe care a suferit-o Hristos pentru noi ca să propovăduiască sufletelor celor din iad şi să ne dăruiască tuturor înviere.”

1Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. 2Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne. 3Că s-a umplilt de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. 4Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. 5Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mor-mînt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mîna Ta. 6Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. 7Asupra mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine. 8Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urî-ciune lor. 9închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. 10Stri-gat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mîinile mele. 11Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? 12Oare, va spune cineva în mormînt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? 13Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pămînt uitat? 14Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întîmpina. 15

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? 16Sărac sînt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mîhnit. 17Peste mine au trecut mîiniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. 18înconju-ratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

Slavă …

Psalmul 88 Al înţelegerii, lui Eman Israeliteanul

în psalm se prevesteşte Naşterea Mântuitorului, împărăţia Sa şi Patimile, pe care le va îndura pentru noi.

1Milele Tale, Doamne, în veac le voi cînta. 2Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea. 3Că pe veci ai întemeiat mila şi ai aşezat în ceruri adevărul Tău, cînd ai zis: 4″Făcut-am legămînt cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu: 5Pînă în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău”. 6Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.

7Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? 8Dumnezeul cel preaslăvit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui. 9Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău. 10Tu stăpîneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti. 11Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mîndru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi. 12Ale Tale sînt cerurile şi al Tău este pămîntul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat. 13Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere. 14Să se întărească mîna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău. 15Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; 16Doamne, în lumina feţei Tale vor merge, şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta se vor înălţa. 17Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră. 18Că al Domnului este sprijinul şi al Sfîntului lui Israel, împăratului nostru. 19Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu. 20Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfînt al Meu l-am uns pe el; 21Pentru că mîna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări. 22Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău. 23Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce -1urăsc pe el îi voi înfrînge. 24Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui. 25Şi voi pune peste mare mîna lui şi peste rîuri dreapta lui; 26Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mîntu-irii mele. 27Şi îl voi face pe el întîi-născut, mai înalt decît împăraţii pămîntului; 28în veac îi voi păstra mila Mea şi legămîntul Meu credincios îi va fi. 29Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului; 30De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rînduielile Mele nu vor umbla, 31De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi, 32Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor, şi cu bătăi păcatele lor. 33Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strîmbătate întru adevărul Meu, 34Nici nu voi rupe le-gămîntul Meu şi cele ce ies din buzele Mele, nu le voi schimba. 35o dată M-am jurat pe sfinţenia Mea. Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămîne 36Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. 37Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău. 38Stricat-ai legămîntul robului Tău, batjocorit-ai pe pămînt sfinţenia lui. 39Doborît-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. 40Jefuitu- 1-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. 41înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui. 42Luat-ai puterea săbiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. 43Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pămînt l-ai doborît. 44Micşorat-ai zilele vieţii lui, um-plutu-l-ai de ruşine. 45Pînă cînd, Doamne,

Te vei întoarce? Pînă cînd se va aprinde ca focul mînia Ta? 46Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor? 47Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mîna iadului? 48Unde sînt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? 49Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sînul meu, de la multe neamuri. 50Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărît vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărît paşii unsului Tău. 51Binecuvîntat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Slavă …

Psalmul 89

Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu

Sfântul Atanasie vede în acest psalm rugăciunea în timpul necazurilor şi înfăţişarea Patimilor lui Hristos.

1Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. 2Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi lumea, din veac şi pînă în veac eşti Tu. 3Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: „întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, 4Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. 5Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. 6Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. 7Că ne-am sfîrşit de urgia Ta şi de mînia Ta ne-am tulburat. 8Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. 9Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mînia Ta ne-am stins. 10Anii noştri s-au socotit ca pînza unui păianjen; zilele anilor noştri sînt şaptezeci de ani; 11Iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decît aceştia, osteneală şi durere; 12Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. 13Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mînia Ta, după temerea de Tine? 14învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. 15Întoarce-Te, Doamne! Pînă cînd vei sta departe? Mîngîie pe robii Tăi! 16Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. 17Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. 18Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. 19Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mîini-lor noastre le îndreptează.

Psalmul 90 Lauda cântării lui David.

Nescris deasupra la evrei

Prorocul a descris în acest psalm ce bunătăţi avem dacă nădăjduim în Domnul. Sfântul Atanasie: „Psalmul anunţă biruinţa Domnului asupra vrăjmaşului diavol.”

1Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Prea-înalt, întru acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. 2Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dîn-sul”. 3Că El te va izbăvi din cursa vînăto-rilor şi de cuvîntul tulburător. 4Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. 5Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, 6De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bîntuie întru amiază. 7Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. 8însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. 9Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Prea-înalt L-ai pus scăpare ţie. 10Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. 11Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. 12Pe mîini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. 13Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. 14″Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el,că a cunoscut numele Meu. 15Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. 16Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mîntuirea Mea”.

Slavă…

După catisma a douăsprezecea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Doamne, Cela ce ai primit lacrimile cur-vei şi ale lui Petru şi pe vameşul care dintru adânc a suspinat l-ai îndreptat, şi pe mine care cu umilinţă cad înaintea Ta, îndurate, Mântuitorule, şi mă miluieşte.

Slavă…

Milostiveşte-Te spre mine, ca spre vameşul, Doamne, şi ca pe curva mă curăţeşte, Stăpâne, şi ca pe canaaneanca mă miluieşte, după mare mila Ta.

Şi acum…

Maica luminii, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să răsară dimineaţa şi mare milă sufletelor noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul meu, Cela ce eşti singur bun şi de oameni iubitor, Cel singur bun şi blând, Cel singur adevărat şi drept, Cel singur îndurat şi milostiv. Dumnezeul nostru, vie puterea Ta peste mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău şi să mă întărească cu buna vestire a dumnezeieştii

Tale învăţături. Aşa, Stăpâne, iubitorule de oameni, iubitorule de bine şi iubitorule de milostivire, luminează-mi cele dinlăuntru ale mele şi toate mădularele cu voinţa Ta. Curăţeşte-mă de toată răutatea şi păcatul, păzeşte-mă neîntinat şi fără prihană de toată supărarea şi de lucrarea diavolului. Şi dăruieşte-mi după bunătatea Ta ale Tale să le gândesc şi ale Tale să le cuget şi întru voile Tale să petrec, de frica Ta să mă tem, ca să fac cele bine plăcute Ţie până la răsuflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea nepovestită, să-mi păzeşti împreună trupul şi sufletul şi mintea şi cugetul meu biserică nesupărată de toate cursele împrotivnicului. Doamne al meu, Doamne, acoperă-mă cu milostivirea Ta şi să nu mă părăseşti pe mine păcătosul şi necuratul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti sprijinitoriul meu, Doamne, şi întru Tine este lauda mea totdeauna şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Primeşte nevrednica noastră rugăciune: (rugămintea) şi-i păzeşte pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de clevetirea oamenilor răi, de moarte fără de veste şi le dăruieşte pocăinţă înaintea sfârşitului lor şi îmblânzeşte inimile lor înrăite. întăreşte-i pre ei în dreapta credinţă, sădeşte în inimile lor duhul fricii de Dumnezeu, duhul propăşirii în faptele bune; izbăveşte-i pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de ispite, desfrâu şi de veşnica pieire. Şi-i învredniceşte pre ei să stea de-a dreapta Fiului Tău, a lui Hristos Dumnezeul nostru, la a Doua Lui Venire şi să fie moştenitori ai împărăţiei Cerurilor şi vieţii veşnice împreună cu toţi sfinţii în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.