Psalmul 64 întru sfârşit. Al cântării lui David.

Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel şi a nemerniciei norodului, când voia să iasă din robia Babilonului

Sfântul Atanasie: „în psalm se vorbeşte despre păgânii care s-au botezat în numele lui Hristos şi care îi mustră pe „înţelepţii lumii acesteia”. în psalm se descrie iubirea jertfelnică a Mântuitorului faţă de Biserică şi binecuvântarea Lui se revărsă asupra pământului.

1Ţie Ţi se cuvine cîntare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim. 2Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. 3Cuvintele celor fărădelege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi. 4Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale. 5Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfînt este locaşul Tău, minunat în dreptate. 6Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pămîntului şi a celor de pe mare departe; 7Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adîncul mării şi vuietul valurilor ei. 8Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăi-mînta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli. 9Cercetat-ai pămîntul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit; 10Rîul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta. 11Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. 12Vei binecuvînta cununa anului bunătăţii Tale şi cîmpiile Tale se vor umple de roade grase. 13îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge. 14îmbră-catu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi griul; vor striga şi vor cînta.

Pslamul 65

întru sfârşit. Cântarea psalmului a învierii

Acesta e un psalm de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui. Sfântul Atanasie vede în acest psalm prevestirea învierii sufletelor, aducerea păgânilor la credinţă, suferinţele Sfinţilor Apostoli, pe care le vor îndura pentru predicarea Evangheliei.

1Strigaţi lui Dumnezeu tot pămîntul.

Cîntaţi numele Lui; daţi slavă laudei Lui.

2Ziceţi lui Dumnezeu: Cît sînt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.

3Tot pămîntul să se închine Ţie, şi să cînte Ţie, să cînte numelui Tău. 4Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decît fiii oamenilor. 5Gel ce preface marea în uscat, prin rîu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, 6De Cel ce stăpîneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine. 7Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui, 8Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. 9Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. 10Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; 11Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. 12Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ţie făgăduinţele mele, 13Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu. 14Arderi de tot grase voi aduce Ţie, cu tămîie şi berbeci; îţi voi jertfi boi şi ţapi. 15Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti cîte a făcut El sufletului meu. 16Către Dînsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea. 17Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. 18Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele. 19Bi-necuvîntat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

Psalmul 66

întru sfârşit: întru laude, al cântării lui David

Sfântul Atanasie şi Fericitul Ieronim văd în acest psalm prorocia despre întruparea lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor neamurilor. El se aseamănă cu psalmul 84 şi se presupune că ambii psalmi erau cântaţi la Templu în timpul sărbătorii Cincizecimii.

1Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte, 2Ca să cunoaştem pe pămînt calea Ta, în toate neamurile mîntuirea Ta 3Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. 4Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pămînt le vei povăţui. 5Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pămîntul şi-a dat rodul său. 6Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pămîntului.

Slavă …

Psalmul 67 întru sfârşit: al cântării lui David

Acest psalm în sens duhovnicesc este cântecul de biruinţă al Bisericii lui Hristos. Sfântul Atanasie vede în psalm Venirea Domnului, biruirea vrăjmaşului văzut şi nevăzut, eliberarea din robia diavolului, făgăduind Sfântul Duh, mângâierea Sfinţilor Apostoli, chemarea la credinţă a păgânilor, înălţarea Domnului.

1Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El. 2Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, 3Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie. 4Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui, 5Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor. 6Dumnezeu este în locul cel sfînt al Lui. Dumnezeu aşază pe cei singuratici in casa, 7Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărîţi, pe cei ce locuiesc în morminte.

8Dumnezeule, cînd mergeai Tu înaintea poporului Tău, cînd treceai Tu prin pustie,

9Pămîntul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. 10Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o. 11Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac. 12Domnul va da cuvîntul celor ce vestesc cu putere multă. 13împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile. 14Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul. 15Cînd împăratul cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon. 16Munte al lui Dumnezeu este Muntele Vasan, munte de piscuri este Muntele Vasan. 17Pentru ce munţi cu piscuri pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el pînă la sfîrşit? 18Carele lui Dumnezeu sînt mii de mii; mii sînt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfînt. 19Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi, îngăduiţi au fost să locuiască. 20Domnul Dumnezeu este binecuvîntat, binecu-vîntat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mîntuirii noastre. 21Dumnezeul nostru este Dumnezeul mîntuirii şi ale Domnului Dumnezeu sînt ieşirile morţii. 22Dar Dumnezeu va sfărîma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor. 23Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi întoarce, întoar-ce-voi pe vrăjmaşii tăi dîn adîncurile mării, 24Pentru ca să se afunde piciorul tău în sîn-ge şi limba cîinilor tăi în sîngele vrăjmaşilor tăi”. 25Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi împăratului meu în locaşul cel sfint: 26înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cîntau din strune, în mijloc fecioarele bătînd din timpane şi zicînd: 27″în adunări binecu-vîntaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!” 28Acolo era Veniamin cel mai tînăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulo-nului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau: 29″Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut-o nouă. 30Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, îţi vor aduce împăraţii daruri. 31Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junicilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. 32Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie”. Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la

Dumnezeu mîna ei, zicînd: 33″împărăţiile pământului cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi Domnului. 34Cîntaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere. 35Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori. 36Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.

Slavă…

Psalmul 68 Al lui David întru sfârşit: pentru cei ce se vor schimba

Sfântul Atanasie: Psalmul conţine o rugă a Mântuitorului din numele întregii omeniri şi enumera din ce cauză El a pătimit Moartea pe Cruce, prevesteşte trăirea după învăţătura Evangheliei şi înfăţişează închinarea în Duh şi Adevăr.

1Mîntuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape pînă la sufletul meu. 2Afundatu-m-am în noroiul adîncului, care n-are fund. 3Intrat-am în adîncurile mării şi furtuna m-a potopit. 4Ostenit-am strigînd, amorţit-a gîtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. 5înmul-ţitu-s-au mai mult decît perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. 6întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. 7Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelele mele de la Tine nu s-au ascuns. 8Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. 9Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu. 10înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, 11Că rîvna casei Tale m-a mîncat, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. 12Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie. 13Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. 14împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cîntau cei ce beau vin. 15Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bineplăcut. 16Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. 17Mîntu-ieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adîn-cul apelor, 18Ca să nu mă înece viitoarea apei, nici să mă înghită adîncul, nici să-şi închidă peste mine adîncul gura lui. 19Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. 20Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, cînd mă necăjesc. Degrab mă auzi. 21Ia aminte la sufletul meu şi-l mîntuieşte pe el; din mîinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă, 22Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; 23înaintea Ta sînt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, 24Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era, şi pe cei ce m-ar mîngîia şi nu i-am aflat. 25Şi mi-au dat spre mîncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. 26Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; 27Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, şi spinarea lor pururea o gîrboveşte. 28Varsă peste ei urgia Ta şi mînia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

29Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; 30Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au înmulţit durerea rănilor lui. 31Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, şi să nu intre întru dreptatea Ta; 32Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. 33Sărac şi îndurerat sînt eu; mîntuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. 34Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cîntare şi-Lvoi preamări pe El cu laudă; 35Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decît viţelul tînăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. 36Să rîdă săracii şi să se veselească; cîntaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru! 37Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. 38Să-L laude pe El cerurile şi pămîntul, marea şi toate cîte se tîrăsc în ea. 39Că Dumnezeu va mîntui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda, şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; 40Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stă-pîni pe el, şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Psalmul 69

întru sfârşit: al lui David; spre aducerea aminte ca să mă mântuiască pe mine Domnul

David a scris acest psalm atunci când era urmărit de către Abesalom şi este întitulat „spre aducere aminte”, fiindcă întotdeauna trebuie să ne amintim de păcatele care le-am făcut şi să ne pocăim. Sfântul Atanasie: „Prorocul cântă acest psalm din numele întregii omeniri şi îl roagă pe Domnul să vină în ajutor.”

1Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te! 2Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; 3Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; 4întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!” 5Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mîntuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul! ” 6Iar eu sărac sînt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! 7Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă …

După catisma a noua se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime … Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul al 2-lea:

Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Celui fără de moarte împărat? Şi cu ce îndrăznire voi căuta la Judecătorul, eu curvarul? Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule cel Sfânt, miluieşte-mă.

Slavă …

în valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, judecată dreaptă să faci, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor. Ci cruţă-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Şi acum …

Nădejde şi acoperământ tare al celor ce aleargă la tine, bună de Dumnezeu Născătoare, părtinitoarea lumii, roagă, împreună cu cei fără de trup, pe Cel ce l-ai născut, pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, singură binecuvântată.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur ştii boala ticălosului meu suflet şi tămăduirea acestuia, tămăduieşte-1 pe dânsul precum ştii, pentru mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale. Căci din faptele mele nu este cu putinţă a pune peste dânsul alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci, Tu, Care ai venit să chemi nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi la pocăinţă, fie-Ţi milă, îndură-Te, milostiveşte-Te spre dânsul, rupe zapisul faptelor mele celor multe şi urâte şi mă povăţuieşte la calea Ta cea dreaptă. Ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgeţile vicleanului şi aşa să stau fară de osândă înaintea înfricoşatului Tău divan, slăvind şi lăudând preasfântul Tău Nume în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Cu smerenie, căzând, Te rugăm (rugămintea) şi nu le închide păcătoşilor robilor Tăi (prenumele) bogăţia darurilor tale, fereşte-i de căderile în păcat, de clevetirile răuvoitorilor, de scârbă şi nevoi, de moarte năprasnică şi de muncile veş-nice. Dăraieşte-le lor duhul umilinţei, smerenie inimii, curăţenie minţii şi părăsirea păcatelor ca toţi cu mulţumire lăudându-Te, să ne învrednicim de împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu toţi sfinţii să slăvim preacinstitul şi preamăritul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.