Psalmul 134 Aliluia

După tâlcuirea Fericitului Teodorit, acest psalm este un cântec de laudă înălţat Domnului de către evreii ce au fost eliberaţi din robie.

1Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, 2Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. 3Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cîntaţi numele Lui, că este bun. 4Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 5Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 6Toate cîte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile. 7A ridicat nori de la marginea pămîntului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vînturile din vistieriile Sale. 8El a bătut pe cei întîi-născuţi ai Egiptului, de la om pînă la dobitoc. 9Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 10El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici; 11Pe Sihon, împăratul amoreilor şi pe Og, împăratul Vasanului şi toate stă-pînirile Canaanului. 12Şi a dat pămîntul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său, 13Doamne, numele Tău este în veac şi pomenirea Ta, în neam şi în neam. 14Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 15Idolii neamurilor sînt argint şi aur, lucruri făcute de mîini omeneşti. 16Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea; 17Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor. 18Asemenea lor să fie toţi cei ce-i fac pe dînşii şi toţi cei ce se încred în ei. 19 Casa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul; 20Casa lui Levi, bine-cuvîntati pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul. 21Bi-necuvîntat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

Psalmul 135 Aliluia

Acest psalm este scris pentru iudeii care s-au întors din robie. Psalmul este numit „multmilostiv” din cauza că aproape după fiecare stih se repetă cuvântul milă.

1 Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui. 2Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 3Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 4Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 5Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 6Cel ce a întărit pămîntul pe ape, că în veac este mila Lui. 7Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 8Soarele, spre stăpînirea zilei, că în veac este mila Lui. 9Luna şi stelele spre stăpînirea nopţii, că în veac este mila Lui. 10Cel ce a bătut Egiptul cu cei întîi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 11Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 12Cu mînă tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 13Cel ce a despărţit Marea Roşie în două, că în veac este mila Lui. 14Şi a trecut pe Israel prîn mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 15Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 16Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustie, că în veac este mila Lui. 17Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 18Cel ce a omorît împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 19Pe Sihon, împăratul amoreilor, că în veac este mila Lui. 20Şi pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 21Şi le-a dat pămîntul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 22Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 23Căîn smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 24Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 25Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 26Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui.

Psalmul 136 Al lui David, prin Ieremia

După fericitul Teodorit, în acest psalm evreii care s-au reîntors din robie povestesc cum a fost în Babilon. Psalmul include suspinele fiecărui credincios, care a suportat ispite de la păcate şi acum plânge şi se tânguieşte după Sionul Ceresc.

1La rîul Babilonului, acolo am şezut şi am plîns, cînd ne-am adus aminte de Sion. 2în sălcii, în mijlocul lor, am atîrnat harpele noastre. 3Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cîntare, zicînd: „Cîntaţi-ne nouă din cîntările Sionului!” 4Cum să cîntăm cîntarea Domnului în pămînt străin? 5De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! 6Să se lipească limba mea de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. 7Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărîmării Ierusalimului, cînd ziceau: „Stricaţi- 1, stricaţi -1pînă la temeliile lui!” 8Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. 9Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

Slavă…

Psalmul 137

Al lui David, al lui Agheu şi al lui Zaharia

Fericitul Teodorit: „După reîntoarcerea din Babilon iudeii, cu ajutorul Domnului, au biruit popoarele care s-au ridicat împotriva lor”. în psalm iudeii înalţă lui Dumnezeu un cântec de mulţumire.

1Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cînta. 2închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfînt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfînt al Tău. 3în orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea, 4Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pămîntului, cînd vor auzi toate gra-iurile gurii Tale, 5Şi să cînte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. 6Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. 7De ajung la necaz, viază-mă! împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mîna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. 8Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mîinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 138Al lui David, întru sfârşit

După tâlcuirea Sfântului Atanasie, acest psalm descrie Purtarea de grijă a Domnului pentru întreg universul şi pentru fiecare în parte şi chiar pentru fiecare gând al nostru.

1Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. 2Tu ai cunoscut şederea mea şi seu-larea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. 3Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat, şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. 4Că încă nu este cuvînt pe limba mea 5Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mîna Ta. 6Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. 7Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? 8De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. 9De voi lua aripile mele de dimineaţă, şi de mă voi aşeza la marginile mării 10Şi acolo mîna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. 11Şi am zis: „Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dim-prejurul meu”. 12Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. 13Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pîntecele maicii mele. 14Te voi lăuda, că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrurile

Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. 15Nu sînt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pămîntului. 16Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvîrşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. 17Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpînirea lor. 18Şi-i vor număra pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sînt cu Tine. 19O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sînge, depăr-taţi-vă de la mine! 20Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii îţi hulesc numele. 21Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urît, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mîhnit? 22Cu ură desăvîrşită i-am urît pe ei şi mi s-au făcut duşmani. 23Cer-cetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele 24Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

Psalmul 139Al lui David, întru sfârşit

Fericitul Teodorit: „Fericitul David, fiind gonit de Saul, îl cheamă în ajutor pe Domnul.”

1Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, 2Care gîndeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război. 3Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. 4Păzeşte-mă, Doamne, de mîna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gîndit să împiedice paşii mei. 5Pusu-mi-au cei mîndri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. 6Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”. 7Doamne, Doamne, puterea mîntu-irii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. 8Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mîna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ea să nu se trufească. 9Vîrful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! 10Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. 11Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pămînt; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire. 12Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani. 13Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă …

Psalmul 140Al lui David

Sfântul Ioan Gură-de-Aur menţionează că Sfinţii Părinţi au stabilit ca acest psalm să fie citit în fiecare seară, fiind un mijloc tămăduitor pentru curăţire de păcate.

1Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd strig către Tine. 2Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor mele, jertfă de seară. 3Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. 4Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. 5Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor. 6Prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit, 7Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîn-gă iad. 8Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu. 9Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege. 10Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141 Al lui David; al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune

Fericitul David, fiind gonit de către Saul, se ascunde în peşteră. Văzându-se înconjurat din toate părţile, David rosteşte această rugăciune.

1Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. 2Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune. 3Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. în calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie. 4Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu. 5Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii. 6Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbă-veşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine. 7Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 142 Al lui David; al priceperii; când îl prigonea pe el fiul său Abesalom

Este un psalm de pocăinţă şi se referă la toţi cei care sunt prigoniţi, întristaţi şi au de suferit din cauza ispitelor. David recunoaşte că este gonit de propriul său fiu, din cauza păcatelor sale şi se pocăieşte în faţa Domnului.

1Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. 4Mîhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită în lăuntrul meu. 5Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mîinilor Tale m-am gîndit. 6întins-am către Tine mîinile mele, sufletul meu, ca un pămînt însetoşat. 7Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormînt. 8Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10în-vaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţu-iască la pămîntul dreptăţii. 11Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12Fă bunătate de stîrpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meiu, că eu sînt robul Tău.

Slavă…

După catisma a nouăsprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Mulţumind, Te slăvesc, Dumnezeul meu, căci tuturor păcătoşilor le-ai dat pocăinţă.

Mântuitorule, să nu mă ruşinezi când vei veni să judeci toată lumea, pe mine care am făcut lucruri de ruşine.

Slavă…

Fără de număr greşindu-Ţi şi pedepse nenumărate aştept, Dumnezeul meu. Îndură-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum…

La mulţimea milei tale acum alerg. Dezleagă-mi lanţurile greşelilor mele, de Dumnezeu Născătoare.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Hristose Dumnezeule, Care cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dă-ruieşte-mi mie, care mult Ţi-am greşit, lacrimi de umilinţă. Amestecă în trupul meu din mireazma făcătorului de viaţă trupul Tău şi îndulceşte sufletul meu cu cinstit sângele Tău de amărăciunea cu care m-a adăpat împotrivnieul. înalţă mintea mea către Tine, care este trasă jos, şi mă ridică din prăpastia pierzării că nu am pocăinţă, nu am umilinţă, nu am lacrimi de mângâiere care întorc fiii la moştenirea lor. Sunt întunecat la minte de patimile lumeşti, nu pot să caut către Tine întru durere, nu pot să mă înfierbânt cu lacrimile dragostei către Tine. Ci, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi inimă dureroasă spre căutarea Ta. Dăruieşte-mi darul Tău şi de iznoavă înnoieşte întru mine închipuirile icoanei Tale. Părăsitu-Te-am eu, nu mă părăsi pe mine. Ieşi spre căutarea mea, în-toarce-mă iarăşi la păşunea Ta şi mă numără împreună cu oile turmei Tale cele alese. Hrăneşte-mă pe mine împreună cu dânsele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, împărăteasă Cerească!

Măntuieşte şi izbăveşte pre păcătoşii robii Tăi (prenumele) de clevetiri nedrepte, de toate nevoile şi nenorocirile şi de moarte năprasnică. Ocroteşte-i pre ei, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi de orice împrejurare rea; (rugămintea); şi le fii lor în orice loc şi la orice vreme Preabună Maică, zid nesurpat şi ocrotire puternică întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.