Catisma a opta (ps.55-63)

Psalmul 55 întru sfârşit. Pentru norodul cel ce se depărtase de la cele sfinte. Lui David, spre scrisoarea stâlpului, când l-au prins pe el cei de alt neam în Ghet

După tâlcuirea Sfântului Grigore de Nissa «oamenii ce s-au îndepărtat de la cele sfinte sunt acei care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi au încălcat poruncile Lui. Duhul Sfunt, prin gura lui David, îi cheamă pe ei spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie:,Acest psalm poate fi atribuit şi Bisericii, care fiind în robia păgânilor s-a îndepărtat de cele sfinte. Biserica a fost izbăvită din robia vrăjmaşului nevăzut prin Jertfa Domnului Hristos, Care S-a întrupat din seminţia lui David».

1. Miluiește‑mă, Doamne, că m‑a necăjit omul; toată ziua războindu‑se m‑a necăjit.

2. Călcatu‑m‑au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.

3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.

4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce‑mi va face mie omul?

5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.

6. Locui‑vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.

7. Pentru nimic nu‑i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.

8. Viața mea am spus‑o Ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.

9. Întoarce‑se‑vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.

10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;

11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce‑mi va face mie omul?

12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,

13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

Întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a fugit el de către faţa lui Saul în peşteră

Fericitul Teodorit: «Psalmul este întitulat sd nu strici şi înseamnă sd nu-l ucizi pe Saul. David a avut ocazia să-l omoare pe Saul care îl prigonea, dar el na îndrăznit să-l nimicească şi să-i ocupe tronul.» (I Regi 24,7)

1Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu 2Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, pînă ce va trece fărădelegea. 3Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. 4Trimis-a din cer şi m-a mîntuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. 5Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. 6Fiii oamenilor, dinţii lor sînt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. 7înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta! 8Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; 9Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. 10Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cînta-voi şi voi lăuda slava mea. 11Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. 12Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri. 13Că s-a mărit pînă la cer mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. 14Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta!

Psalmul 57 Întru sfârşit: să nu strici.

AI lui David, întru scrisoarea stâlpului

Sfântul Atanasie:, Acest psalm după conţinut este acelaşi ca şi cel anterior şi descrie care va fi sfârşitul ceîoi ce s-au ridicat împotriva Mântuitorului”. Fericitul Teodorit susţine: „David în acest psalm descrie viclenia lui Saul. De mai multe ori Saul a făgăduit că nu-i va mai face rău lui David şi totuşi a încălcat această făgăduinţă. Psalmul este întitulat să nu strici fiindcă David a avut de două ori ocazie să-l omoare pe Saul şi nu i-a făcut nici un rău.”

1. De grăiți într‑adevăr dreptate, drept judecați, fii ai oamenilor.

2. Pentru că în inimă fărădelege lucrați pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.

3. Înstrăinatu‑s‑au păcătoșii de la naștere, rătăcit‑au din pântece, grăit‑au minciuni.

4. Mânia lor după asemănarea șarpelui, ca a unei vipere surde, care‑și astupă urechile ei,

5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului, care vrăjește cu iscusință.

6. Dumnezeu va zdrobi dinții lor în gura lor; măselele leilor le‑a sfărâmat Domnul.

7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde‑va arcul Său până ce vor slăbi.

8. Ca ceara ce se topește vor fi nimiciți; a căzut foc peste ei și n‑au văzut soarele.

9. Înainte ca spinii voștri să se aprindă, ca pe niște vii întru mânie îi va înghiți pe ei.

10. Veseli‑se‑va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioșilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.

11. Și va zice omul: «Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viață!».

Slavă…

Psalmul 58

Întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a trimis Saul şi a păzit casa lui ca să-l omoare pe el

Sfântul Atanasie: „Saul îl invidia pe David şi a hotărât să-l omoare.” (Regi 12, 23) Psalmul proroceşte şi despre aceea că Mântuitorul a făcut multe binefaceri iudeilor, iar aceştea îl cleveteau în loc să-I mulţumească. Psalmul mai prevesteşte şi chemarea la credinţă a păgânilor, după ce Israelul se va rupe de Dumnezeu.

1. Scoate‑mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală împotriva mea, izbăvește‑mă.

2. Izbăvește‑mă de cei ce lucrează fărădelegea și de bărbații vărsărilor de sânge mă izbăvește.

3. Că iată, au vânat sufletul meu, stătut‑au împotriva mea cei tari.

4. Nici fărădelegea și nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat și m‑am îndreptat spre Tine;

5. Scoală‑Te întru întâmpinarea mea și vezi. Și Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,

6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostivești de toți cei ce lucrează fărădelegea.

7. Întoarce‑se‑vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.

8. Iată, vor striga cu gura lor și sabie în buzele lor, că cine i‑a auzit?

9. Și Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.

10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;

11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea dușmanilor mei.

12. Să nu‑i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;

13. Risipește‑i pe ei cu puterea Ta și doboară‑i pe ei, apărătorul meu, Doamne.

14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor și de blestemul și minciuna lor se va duce vestea.

15. Nimicește‑i, întru mânia Ta nimicește‑i, ca să nu mai fie!

16. Și vor cunoaște că Dumnezeu stăpânește pe Iacov și marginile pământului.

17. Întoarce‑se‑vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.

18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.

19. Iar eu voi lăuda puterea Ta și mă voi bucura dimineața de mila Ta.

20. Că Te‑ai făcut judecătorul meu și scăparea mea în ziua necazului meu.

21. Ajutorul meu ești, Ție‑Ți voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești, Dumnezeul meu, mila mea.

Psalmul 59 Întru sfârşit: Celor ce se vor schimba. întru scrisoarea stâlpului, a lui David, spre învăţătură, când a ars Mesopotamia Siriei şi Siria Soval şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în valea Sării, douăsprezece mii

Psalmul a fost scris după ce a ars Mesopotamia Siriei, iar Iacob întorcându-se a ars 12.000 de edomiţi în Valea Sării. După conţinut acesta nu este un psalm de biruinţă, ci mai mult o cerere, o rugăminte de ajutor. Sfântul Vasile cel Mare consideră că psalmul are titlul pentru cei ce se vor schimba, deoarece se referă la oamenii care îşi vor schimba viaţa după învăţătura Evangheliei.

1. Dumnezeule, lepădatu‑ne‑ai pe noi și ne‑ai doborât; mâniatu‑Te‑ai și Te‑ai milostivit spre noi.

2. Cutremurat‑ai pământul și l‑ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s‑a cutremurat.

3. Arătat‑ai poporului Tău asprime, adăpatu‑ne‑ai pe noi cu vinul umilinței.

4. Dat‑ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului;

5. Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi. Mântuiește‑mă cu dreapta Ta și mă auzi.

6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: «Bucura‑Mă‑voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura.

7. Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu,

8. Iuda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.

9. Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s‑au supus».

10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?

11. Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne‑ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?

12. Dă‑ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.

13. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Psalmul 60întru sfârşit: întru cântări. A lui David

După opinia Fericitului Teodorit în acest psalm, David ne învaţă ce rugăciune trebuie să aducem Domnului. David ne îndeamnă să nădăjduim în Dumnezeu şi să trecem toate ispitele.

1. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!

2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s‑a mâhnit inima mea, pe piatră m‑ai înălțat.

3. Povățuitu‑m‑ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.

4. Locui‑voi în locașul Tău în veci; acoperi‑mă‑voi cu acoperământul aripilor Tale,

5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat‑ai moștenire celor ce se tem de numele Tău.

6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.

7. Rămâne‑va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila și adevărul va păzi.

8. Așa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduințele mele zi de zi.

Slavă…

Psalmul 61 întru sfârşit: pentru Iditum

Sfântul Vasile cel Mare: „Acesta este un psalm despre răbdarea ce poate opri mânia; e un psalm despre smerenia pe care o dobândim după ce dezrădăcinăm trufia şi slava deşartă.” Sfântul Atanasie: „Psalmul prevesteşte izbăvirea întregii omeniri din robia păcatelor prin purtarea de grijă a Mântuitorului.”

1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;

2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.

3. Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a‑l doborî, socotindu‑l ca un zid povârnit și ca un gard surpat!

4. S‑au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat‑au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau.

5. Dar lui Dumnezeu supune‑te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;

6. Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.

7. În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.

8. Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.

9. Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor; în balanță, toți împreună sunt deșertăciune.

10. Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea.

11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Psalmul 62 Al lui David. Când era el în pustia Iudeii

Sfântul Atanasie:,Acest psalm David l-a cântat când a fugit în pustie şi a scăpat de Saul. Se mai referă şi la sufletul care a fost în pustia păcatelor, iar apoi s-a întors către harul lui Hristos.”

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis‑de‑dimineață.

2. Însetat‑a de Tine sufletul meu, suspinat‑a după Tine trupul meu,

3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m‑am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.

4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.

5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi‑am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu‑s‑a sufletul meu de Tine și pe mine m‑a sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra‑vor în cele mai de jos ale pământului; da‑se‑vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda‑se‑va tot cel ce se jură întru El, că s‑a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

Psalmul 63 întru sfârşit. Al lui David

Sfântul Atanasie: „David cântă acest psalm din numele Apostolilor, care se roagă ca Domnul să-i izbăvească de prigonitorii păgâni care se împotriveau propovăduiţii Evangheliei. Acest psalm este rugăciunea unui credincios care e prigonit.”

1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.

2. Acoperă‑mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,

3. Care și‑au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.

4. Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu‑s‑a în gânduri rele.

5. Grăit‑au ca să ascundă curse; spus‑au: «Cine ne va vedea pe noi?».

6. Iscodit‑au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,

7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.

8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.

9. Tulburatu‑s‑au toți cei ce i‑au văzut pe ei; și s‑a temut tot omul.

10. Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le‑au înțeles.

11. Veseli‑se‑va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.

Slavă…

După catisma a opta se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine care m-am alunecat întru adâncurile păcatului. Ci apucă înainte, Hristoase, ca un atotputernic ocârmuitor a toată lumea, şi la limanul nepătimirii cel lin mă îndrep-tează pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă mântuieşte. slavă…

Suflete, aceste de aici sunt vremelnice iar cele de acolo veşnice. Văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi tremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce-te că neiertată este judecata, şi acum…

Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijineala celor ce nădăjduiesc întru tine, Sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ajutorul tău trimi-te-L nouă.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte la glasul rugăciunii mele. Fă cu mine semn spre bine. Povăţuieşte-mă în calea Ta ca să umblu întru adevărul Tău. Veseleşte inima mea ca să se teamă de Numele Tău cel sfânt că mare eşti şi faci minuni. Tu eşti Dumnezeu însuţi şi nu este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc în Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Stăpână de Dumnezeu bucurată, Atot-milostivă Mijlocitoare pentru toată lumea! Cu stăruinţă alergăm noi, robii Tăi, către mijlocirea Ta (rugămintea) şi fă caldă rugăciune Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru robii lui Dumnezeu (prenumele) ca să-i izbăvească pentru Tine de toate bolile şi mâhnirile, slobozindu-i de toate păcatele lor şi moştenitori ai împărăţiei sale să-i arate; că mare şi negrăită îndrăzneală ai către El ca o maică şi toate le poţi cere de la El, cea Una Preabinecuvântată întru toţi vecii. Amin.