Psalmul 101

Rugăciunea săracului când se mâhneşte şi înaintea Domnului varsă rugăciunea sa

Este un psalm de pocăinţă. Fericitul Teodorit: „Psalmul e binevenit pentru orice om care se luptă cu nenorocirile, cerând ajutorul lui Dumnezeu.”

1Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă! 2Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! 3în orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! 4Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. 5Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănînc pîinea mea. 6De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. 7Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărîmă-turi. 8Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. 9Toată ziua m-au ocărit vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. 10Că cenuşă am mîncat în loc de pîine şi băutura mea cu plîngere am amestecat-o, 11Din pricina urgiei Tale şi a mîniei Tale; că, ridicîndu-mă eu, m-ai surpat. 12Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. 13Iar Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea Ta din neam în neam. 14Sculîndu-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. 15Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărîna lui le va fi milă. 16Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. 17Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. 18Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. 19Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; 20Că a privit din înălţimea cea sfîntă a Lui, Domnul din cer pe pămînt a privit, 21Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorîţi, 22Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,

23Cînd se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului.

24Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei

Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

25Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sînt din neam în neam.

26Dintru început Tu, Doamne, pămîntul 1-ai întemeiat, şi lucrul mîinilor Tale sînt cerurile. 27Acelea vor pieri, iar Tu vei ră-mîne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmînt îi vei schimba şi se vor schimba. 28Dar Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. 29Fiii robilor Tăi vor locui pămîntul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Psalmul 102

Al lui David

Sfântul Atanasie: „Psalmul îl proslăveşte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui: izbăvirea din păcate şi slava învierii.”

1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui. 2Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui. 3Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale; 4Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; 5Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. 6Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strîmbătate. 7Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. 8îndurat şi milostiv este Domnul, în-delung-răbdător şi mult-milostiv. 9Nu pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va mînia. 10Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, 11Ci cît este de departe cerul de pămînt, atît este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. 12Pe cît sînt de departe, răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 13în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. 14Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte căţărînă sîntem. 15Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa va înflori. 16Că vînt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. 17Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dînsul, 18Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legămîntul Lui 19Şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte. 20Bi-necuvîntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21Binecuvîntaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stă-pînirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…

Psalmul 103

Al lui David, pentru facerea lumii

Fericitul Teodorit: „Psalmul ne învaţă cum trebuie să-L proslăvim pe Ziditorul nostru. Descrie toate binefacerile Domnului şi arată că Dumnezeu este Creatorul şi Cârmuitorul întregii lumi.”

1Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mări-tu-Te-ai foarte! 2întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 3Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; 4Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vîn-turilor; 5Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; 6Cel ce ai întemeiat pămîntul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. 7Adîncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. 8De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. 9Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 10Hotar ai pus, pe care nu-1 vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pămîntul. 11Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; 12Adăpa-se-vor toate fiarele cîm-pului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 13Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stîncilor vor da glas. 14Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pămîntul. 15Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; 16Ca să scoată pîine din pămînt şi vinul veseleşte inima omului; 17Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pîinea inima omului o întăreşte. 18Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. 19Locaşul cocos-tîrcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare iepurilor. 20Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. 21Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi toate fiarele pădurii; 22Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mîncarea lor. 23Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. 24Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pînă seara. 25Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea Ta. 26Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. 27Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. 28Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. 29Dîndu-le Tu lor, vor aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. 30Dar întorcîn-du-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfîrşi şi în ţărînă se vor întoarce. 31Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. 32Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. 33Cel ce caută spre pămînt şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. 34Cînta-voi Domnului în viaţa mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi fi. 35Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. 36Piară păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvin-tează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă …

Psalmul 104 Aliluia

Fericitul Teodorit:,Acest psalm ne cheamă să-I cântăm Domnului şi aminteşte iudeilor despre toate binefacerile pe cafe Dumnezeu Le-a dat strămoşilor, iar urmaşii lor s-au arătat nemulţămitori.”

1Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui. 2Cîntaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui. 3Lăudaţi-vă cu numele cel sfînt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul. 4Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi faţa Lui, pururea. 5Adu-ceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui. 6Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui. 7Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pămîntul judecăţile Lui. 8Adusu-şi-a aminte în veac de legămîntul Lui, de euvîntul pe care L-a poruncit într-o mie de neamuri, 9Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurămîntul Său lui Isaae. 10Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică, 11Zicînd: „Ţie îţi voi da pămîntul Canaan, partea moştenirii tale”. 12Atunci, cînd erau ei puţini la număr şi străini în pămîntul lor 13Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor, 14N-a lăsat om să le facă strîmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicîndu-le: 15″Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei”. 16Şi a chemat foamete pe pămînt şi a sfărîmat paiul de grîu. 17Tri-mis-a înaintea lor om; rob a fost rînduit Iosif. 18Smeritu-l-au, punînd în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pînă ce a venit cuvîntul Lui. 19Cuvîntul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el. 20Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,

21Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi, şi pe bătrînii lui să-i înţelepţească.

22Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pămîntul lui Ham. 23Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decît pe vrăjmaşii lui. ^întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi. 25Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales. 26Pus-a întru ei cuvintele semnelor Lui şi ale minunilor Lui în pămîntul lui Ham. 27Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărît cuvintele Lui; 28Prefăcut-a apele lor în sînge şi a omorît peştii lor; 29Scos-a pămîntul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. 30Zis-a şi a venit muscă cîinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor. 31Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pămîntul lor; 32Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărîmat pomii hotarelor lor. 33Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr. 34Şi a mîncat toată iarba în pămîntul lor şi a mîncat rodul pămîntului lor. 35Şi a bătut pe toţi întîii-născuţi din pămîntul lor, pîrga întregii lor osteneli. 36Şi i-a scos pe ei cu arginţi şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav. 37Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese. 38întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea. 39Cerut-a şi au venit prepeliţe, şi cu pîine cerească i-a săturat pe ei. 40Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs rîuri în pămînt fără de apă. 41Că şi-a adus aminte de cuvîntul cel sfînt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui. 42Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie, şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie. 43Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit, 44Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.

Slavă…

După catisma a paisprezecea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 8-lea

Ca şi curva cad înaintea Ta ca să iau iertare şi, în loc de mir, îţi aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluieşti ca şi pe dânsa, Mântuitoriule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci eu, ca şi dânsa, strig către Tine: izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă …

De ce nu-ţi aduci aminte, sufletul meu, de moarte? De ce nu te întorci de acum către îndreptare, mai înainte până nu strigă trâmbiţa la judecată? Că atunci nu va mai fi vreme de pocăinţă. Adu-ţi aminte de vameşul şi de curva care strigau: greşit-am, Doamne, miluieşte-mă!

Şi acum …

De Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, ca ceea ce ai întrecut cu adevărat cu naşterea Ta şi puterile cereşti, noi care prin Tine ne-am îmbogăţit cu dumnezeire, neîncetat pe Tine te slăvim.

Poamne miluieşte (de 40 de ori)

Mulţumimu-Ţi Doamne, Dumnezeul mântuirilor noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre. Că ne-ai odihnit pe noi întru măsura nopţii ce a trecut şi ne-ai sculat pe noi din aşternuturile noastre şi ne-ai pus la închinăciunea cinstitului şi slăvitului Tău Nume. Pentru aceasta ne rugăm: Doamne, dă-ne dar şi putere să ne învrednicim să cântăm Ţie cu înţelegere şi să ne rugăm de-a pururea şi totdeauna la Tine să căutăm, Mântui-toriule şi de bine Făcătorul sufletelor noastre, lucrând cu frică şi cu cutremur mântuirea noastră. Deci, ascultă-ne şi ne miluieş-te pe noi, îndurate. Zdrobeşte sub picioarele noastre pe nevăzuţii şi războinicii noştri vrăjmaşi. Primeşte cele după putere ale noastre mulţumiri. Dă-ne nouă dar şi putere întru deschiderea gurii noastre şi ne învaţă pe noi îndurările Tale căci nu ştim să ne rugăm precum se cuvine de nu ne vei povăţui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Şi orice am greşit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fară de voie, slobo-zeşte, lasă şi iartă, Doamne; că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este milostivirea, de la Tine este izbăvirea, Tu eşti singur Sfânt, ajutător şi sprijinitor al vieţii noastre şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii. Amin!

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Primeşte nevrednica noastră rugăciune (rugămintea) şi-i ocroteşte pe robii lui Dumnezeu (prenumele) de defăimarea oamenilor răi şi de moarte năprasnică şi le dăruieşte înainte de sfârşit pocăinţă. Izbăveşte-I pre ei, Doamnă, de toate necazurile şi nevoile, scârbele şi bolile şi de tot răul. Şi ne învredniceşte pre noi, păcătoşii robii Tăi, la a Doua Venire a Fiului Tău şi Dumnezeul nostru să stăm de-a dreapta Lui şi să fim moşteni a împărăţiei Cereşti şi a vieţii veşnice cu toţi sfinţii în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.