Psalmul 46 întru sfârşit, fiilor lui Core

Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm are acelaşi conţinut ca şi cel anterior. David înfăţişează biruinţa asupra duşmanilor şi îndeamnă întreaga lume să proslăvească această biruinţă.» Psalmul se referă la Sfinţii Apostoli, care descriu persecuţiile împotriva propovăduirii Evangheliei şi arată biruinţa Bisericii în această luptă.

1Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. 2Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, împărat mare, peste tot pămîntul. 3Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre; 4Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o. 5Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trîmbiţă. 6Cîntaţi Dumnezeului nostru, cîntaţi; cîntaţi împăratului nostru, cîntaţi. 7Că împărat a tot pămîntul este Dumnezeu; cîntaţi cu înţelegere. 8împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfint al Său. 9Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sîntputernicii pământului; El foarte S-a înălţat.

Pslamul 47Psalmul cântării fiilor lui Core, la a doua a Sâmbetei

A doua Sâmbătă este o zi de sărbătoare, o zi de duminică, în care se cuvine să se cânte acest psalm. Părinţii bisericeşti subînţeleg în acest psalm biruinţa Bisericii Creştine asupra vrăjmaşilor.

1Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfînt al Lui; 2Bine întemeiată spre bucuria întregului pămînt. Muntele Sionu-lui, coastele de miazănoapte, cetatea împăratului celui mare. 3Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, cînd o apără pe ea. 4Că iată împăraţii s-au adunat, strînsu-s-au împreună. 5Aceştia văzînd-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat; 6Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vînt puternic va sfărîma corăbiile Tarsisului. 7Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru; 8Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am,

Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul bisericii Tale. 9După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pămîntului; de dreptate plină este dreapta Ta. 10Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne. 11înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi de turnurile lui. 12Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi casele lui, ca să povestiţi neamului ce vine, 13Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

Psalmul 48 întru sfârşit, fiilor lui Core

Fericitul Teodorit «Denumirea întru sfârşit prevesteşte sfârşitul vieţii întregi.» Acest psalm ne învaţă să dispreţuim bogăţia, slava şi puterea omenească. El vesteşte Judecata, învierea şi Răscumpărarea. (Stihurile 8, 9,15,16)

1Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume: 2Pămîntenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul. 3Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. 4Pleca-voi spre pildă urechea mea, tîlcui-voi în sunet de psaltire gîndul meu. 5Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, cînd mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? 6Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. 7Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, 8Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, 9Ca să rămînă cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. 10Fiecare vede că înţelepţii mor cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia lor. 11Mormîntul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pămînturile lor. 12Şi omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. 13Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor. 14Ca nişte oi în iad sînt puşi, moartea îi va paşte pe ei. 15Şi-i vor stăpîni pe ei cei drepţi, şi ajutorul ce-1 nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad, 16Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mîna iadului, cînd mă va apuca. 17Să nu te temi cînd se îmbogăţeşte omul, şi cînd se înmulţeşte slava casei lui. 18Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. 19Chiar dacă sufletul lui se va binecuvînta în viaţa lui şi te va lăuda cînd îi vei face bine, 20Totuşi intra-va pînă la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină. 21Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. slavă…

Psalmul 49

Al lui Asaf

Fericitul Teodorit: «Acest psalm se aseamănă cu cel precedent, deoarece prevesteşte Judecata Viitoare, Venirea Mântuitorului şi Testamentul Nou.» David spune că Dumnezeu nu primeşte acele jertfe care sunt aduse fără fapte bune.

1Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pămîntul, 2De la răsăritul soarelui pînă la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui. 3Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea; 4Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare. 5Chema-va cerul de sus şi pămîntul, ca să judece pe poporul Său. 6Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legămînt cu El pentru jertfe. 7Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este. 8«Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi grăi ţie, IsraeleL. Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sînt Eu. 9Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sînt pururea. 10Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi, 11Că ale Mele sînt toate fiarele cîmpului, dobitoacele din munţi şi boii. 12Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. 13De voi flămînzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei. 14Oare, came de taur voi mînca, sau sînge de ţapi voi bea? 15Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale, 16Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi». 17Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legămîntul Meu în gura ta? 18Tu ai urît învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. 19De vedeai furai, alergai cu el şi cu cel desfnnat partea ta puneai. 20Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. 21Şezînd împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. 22Acestea ai făcut şi am tăcut; ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale. 23înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie Cel ce izbăveşte. 24Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mîntuirea Mea».

Psalmul 50

întru sfârşit. Al lui David când a intrat către

dânsul Natan prorocul, după ce intrase el la Virsavia, femeia Iui Urie

Acest psalm este binevenit fiecărui credincios ca un model de pocăinţă. în el prorocul mărturiseşte cele două păcate mari şi totodată prevesteşte robia babilonică, de aceea spune «să se zidească zidurile Ierusalimului» distruse de duşmani. Fericitul Teodorit: David propune în acest psalm leac pentru poporul său şi pentru fiecare dintre noi, care suntem răniţi de păcat şi avem nevoie de vindecare.

1Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare

mila Ta 2Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4Gă fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea, este pururea. 5Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încît drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca Tu. 6Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. 7Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tăie, mi-ai arătat mie. 8Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 10întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. 11Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 12Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. 13Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale, şi cu duh stăpînitor mă întăreşte. 14învăţa-voi

pe cei fărădelege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge, Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. 17Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima în-ffîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. Slavă…

Psalmul 51

întru sfârşit. Al priceperii lui David. Când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul şi i-a zis lui: a venit David în casa lui Abimelech

Psalmul a fost scris după ce Doig Idumeul a ucis pe preoţi din porunca lui Saul (I Regi 22). Dumnezeiescul David, auzind clevetire asupra preoţilor, a scris acest psalm, îndemnând pe cei care au avut de pătimit să se înarmeze cu răbdare şi totodată a descris dreptatea Judecăţii lui Dumnezeu. (Fericitul Teodorit)

1Ce te făleşti întru răutate, puternice?

Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug. 2Iubit-ai răutatea mai mult decît bunătatea, nedreptatea mai mult decît a grăi dreptatea. 3Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! 4Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî pînă în sfîrşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pămîntul celor vii. 5Vedea-vor drepţii şi se vor teme, şi de el vor rîde şi vor zice: «Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, 6Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa». 7Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului. 8Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele,Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

Psalmul 52 întru sfârşit, pentru Maelet.

Al înţelegerii lui David

Acest psalm conţine acelaşi mesaj ca şi psalmii 13,51. El prezice pieirea necredincioşilor.

1Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este

Dumnezeu!» 2Stricatu-s-au şi urîţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine. 3Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. 4Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este pînă la unul. 5Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănîncă pe poporul meu cum mănîncă pîinea, 6Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, 7Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei. 8Cine va da din Sion mîntuirea lui Israel? Cînd va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Psalmul 53

întru sfârşit. întru cântările înţelegerii lui David, când au venit Zifeii şi au zis lui Saul: au nu iată David s-a ascuns la noi?

David descrie ridicarea poporului iudeu şi nemulţumirea regilor păgâni. Psalmistul îl roagă pe Domnul ca să izbăvească poporul de toţi duşmanii cu puterea Numelui Său.

1Dumnezeule, întru numele Tău mîntu-ieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. 2Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. 3Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. 4Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. 5întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. 6De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, 7Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

Psalmul 54 întru sfârşit. întru cântări.

Al înţelegerii Iui David

Acest psalm David l-a scris fiind nevoit să se refugieze în pustie din pricina lui Saul. Prorocul prevesteşte uneltirea Iudeilor împotriva Mântuitorului. Descriind suferinţele sale, David prin ele preînchi-puie suferinţele pe care le va îndura Domnul Hristos. (Fericitul Teodorit)

1Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. 2Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mîhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. 3Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mînie m-a vrăjmăşit. 4Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; 5Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. 6Şi am zis: «Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?» 7Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. 8Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mîntuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor. 9Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. 10Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; 11Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. 12Că de m-ar fi ocărit vrăjmaşul, aş fi răbdat; 13Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. 14Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, 15Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mîncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gînd! 16Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, 17Că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. 18Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. 19Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. 20Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. 21Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. 22Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. întins-au mîinile lor împotriva aliaţilor lor, 23întinat-au legămîntul Lui. Risipiţi au fost de mînia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; 24Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decît untdelemnul, dar ele sînt săgeţi. 25Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. 26Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. 27Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne. Slavă…

După catisma a şaptea se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Când va şedea Judecătorul şi îngerii vor sta de faţă şi trâmbiţa va răsuna şi văpaia va arde, ce vei face suflete al meu ducându-te la judecată? Că atunci răutăţile tale vor sta de faţă şi greşelile tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceea, mai-nainte de sfârşit strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte.

Slavă …

Toţi să priveghem şi pe Hristos să-L întâmpinăm cu mulţime de untdelemn şi cu candele luminate ca să ne învrednicim de înlăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce se va apuca afară de uşă, în deşert va striga lui Dumnezeu: miluieşte-mă!

Şi acum …

în patul a multor păcate zăcând eu, îmi jefuiesc nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuieşte sufletului meu muncă. Ci Tu, Dumnezeule, Care Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă către cântarea Ta ca să Te slăvesc pe Tine.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine care nu aşteptam să le văd. Şi ce voi răsplăti bunătăţii Tale, Doamne al meu, Doamne? Mulţumesc Numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei nepovestite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelung răbdării Tale celei neasemănate. Şi, de acum înainte, sprijineşte-mă şi-mi ajută, şi mă acoperă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta. Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele, Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele lucrate de mine, cele întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, cele de voie şi fără de voie, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Deci, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, şterge-le pe ele preabunule Doamne cu roua milei Tale şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt Numele Tău cu judecăţile care ştii. Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Doamnă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Auzi-ne pre noi (rugămintea) şi miluieşte pre păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi (prenumele), roagă-L Milostivă Stăpână pre Fiul Tău şi Domnul nostru Iisus Hristos să întoarcă de la ei mânia Sa cea dreaptă, să le ierte păcatele şi fărădelegile lor ca să se învrednicească prin mila Sa de sfârşit creştinesc, cu pocăinţă şi să se învrednicească de mila sa împreună cu toţi aleşii Lui că binecuvântată şi preaproslăvită eşti în vecii vecilor. Amin.