Psalmul 118 Aliluia

Sfântul Ambrozie al Mediolanului susţine că acest psalm este ca soarele între ceilalţi psalmi. El este lauda Legii lui Dumnezeu care în fiecare stih e numită cale, mărturie, poruncă ş.a.

Fericitul Teodorit: „Dumnezeiescul David a adunat într-un singur psalm toate rugăciunile care au fost înălţate de către el în diferite momente ale vieţii şi le-a aranjat într-o ordine, propunând oamenilor o unică învăţătură folositoare. Psalmul ne învaţă să ducem o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ne însufleţeşte să nu cădem în deznădejde şi pentru toate împrejurările vieţii ne dă tămăduire. După numărul stihurilor (176), acest psalm este mai mare decât toţi psalmii.”

1Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. 2Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor, 3Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. 4Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. 5O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! 6Atunci nu mă voi ruşina cînd voi căuta spre toate poruncile Tale. 7

Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. 8îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi pînă în sfîrşit. 9Prin ce îşi va îndrepta fînărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. 10Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. 11în inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. 12Binecuvîntat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. 13Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. 14în calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. 15La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. 16La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. 17Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. 18Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. 19Străin sînt eu pe pămînt, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. 20Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. 21Certat-ai pe cei mîndri; blestemaţi sînt cei ce se abat de la poruncile Tale. 22Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. 23Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. 24Că mărturiile Tale sînt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. 25Lipitu-s-a de pă-mînt sufletul meu; viază-mă, după cuvîn-tul Tău. 26Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. 27Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. 28Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. 29Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. 30Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. 31Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. 32Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd ai lărgit inima mea. 33Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor tale şi o voi păzi pururea. 34înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. 35Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. 36Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. 37întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. 38împlineşte robului Tău cuvîntul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. 39îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sînt bune. 40Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. 41Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mîntuirea Ta, după cuvîntul Tău, 42Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. 43Să nu îndepărtezi din gura mea cuvîntul adevărului, pînă în sfîrşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, 44Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. 45Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. 46Am vorbit despre mărturiile Tale înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. 47Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. 48Am ridicat mîinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi, am cugetat la îndreptările Tale. 49Adu-Ţi aminte de cuvîntul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. 50Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea, că cuvîntul Tău m-a viat. 51Cei mîndri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.

52Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.

53Mîhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. 54Cîntate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. 55Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. 56Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. 57Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. 58Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvîntul Tău. 59Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. 60Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. 61Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. 62La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. 63Părtaş sînt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. 64De mila Ta, Doamne, este plin pămîntul; îndreptările Tale mă învaţă. 65Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvîntul Tău. 66învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. 67Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvîntul Tău am păzit. 68Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. 69înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mîndri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. 70închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. 71Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. 72Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decît mii de comori de aur şi argint.

Slavă …

73Mîinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. 74Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. 75Cunoscut-am, Doamne, că drepte sînt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. 76Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mîngîie, după cuvîntul Tău, către robul Tău. 77Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. 78Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la po-rancile Tale. 79Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. 80Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. 81Se topeşte sufletul meu după mîntuirea Ta; în cuvîntul Tău am nădăjduit. 82Sfîrşitu-s-au ochii mei după cuvîntul Tău, zicînd: „Cînd mă vei mîngîia?”. 83Că m-am făcut ca un foaie la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. 84Cîte sînt zilele robului Tău? Cînd vei judeca pe cei ce mă prigonesc? 85Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sînt ca legea Ta, Doamne. 86Toate poruncile Tale sînt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! 87Puţin a fost de nu m-am sfîrşit pe pămînt, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. 88După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. 89în veac, Doamne, cuvîntul Tău rămîne în cer; 90în neam şi în neam adevărul Tău. întemeiat-ai pămîntul şi rămîne. 91După rînduiala Ta rămîne ziua, că toate sînt slujitoare Ţie. 92De n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. 93în veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. 94Al Tău sînt eu, mîntuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. 95Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. 96La tot lucrul desăvîrşit am văzut sfîrşit, dar porunca Ta este fără de sfîrşit. 97Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. 98Mai mult decît pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. 99Mai mult decît învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gîndirea mea este. 100Mai mult decît bătrînii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. 101De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. 102De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. 103Cît sînt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decît mierea, în gura mea! 104Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urît toată calea nedreptăţii. 105Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. 106Juratu-m-am şi m-am hotărît să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. 107Umilit am fost pînă în sfîrşit: Doamne, viază-mă, după cuvîntul Tău. 108Cele de bunăvoie ale gurii mele bi-nevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. 109Sufletul meu în mîinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. 110Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. 111Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sînt ele. 112Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. 113Pe călcătorii de lege am urît şi legea Ta am iubit. 114Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvîntul Tău am nădăjduit. 115Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. 116Apără-mă, după cuvîntul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. 117Ajută-mă şi mă voi mîntui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. 118Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gîndul lor. 119Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pămîntului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. 120Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. 121Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mina celor ce-mi fac strîmbătate. 122Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mîn-dri. 123Sfîrşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvîntul dreptăţii Tale. 124Fă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. 125Robul Tău sînt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. 126Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. 127Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decît aurul şi topazul. 128Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urît. 129Minunate sînt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. 130Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. 131Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Slavă …

132Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele

Tău. 133Paşii mei îndreptează-i după cuvîntul Tău, şi să nu mă stăpînească nici o fărădelege. 134Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. 135Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. 136Izvoare de apă s-au pogorît din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. 137Drept eşti, Doamne, şi drepte sînt judecăţile Tale. 138Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. 139To-pitu-m-a rîvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. 140Lămurit cu foc este cuvîntul Tău foarte şi robul Tău 1-a iubit pe el. 141Tînăr sînt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. 142Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevărul. 143Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sînt gîndi-rea mea. 144Drepte sînt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. 145Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! îndreptările Tale voi căuta. 146Strigat-am către Tine: „Mîntuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale”. 147Din zori m-am sculat şi am strigat: „întru cuvintele Tale am nădăjduit”. 148Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. 149Glasul meu auzi- 1, Doamne, după mila Ta; după j udecata Ta mă viază. 150Ap-ropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. 151Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. 152Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. 153Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. 154Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvîntul Tău, fa-mă viu. 155Departe de păcătoşi este mîntuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. 156îndurările Tale multe sînt, Doamne; după judecata Ta mă viază. 157Mulţi sînt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. 158Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfîrşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. 159Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. 160începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. 161Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. 162Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. 163Nedreptatea am urît şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. 164De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. 165Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. 166Aşteptat-am mîntuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. 167Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte. 168Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele înaintea Ta sînt, Doamne. 169Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvîntul Tău mă în-ţelepţeşte. 170Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvîntul Tău mă izbăveşte. 171Să răspîndească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. 172Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sînt drepte. 173Mîna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. 174Dorit-am mîntuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. 175Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. 176Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă…

După catisma a şaptesprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasf&ntă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 2-lea

Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca şi fiul cel curvar! Primeşte-mă, Părinte, pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Slavă …

Strig Ţie, Hristoase Mântuitorule, glasul vameşului: milostiv fii mie ca şi aceluia, şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Şi acum …

De Dumnezeu Născătoare, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce am trebuinţă de sprijineala cea de la tine, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluieşte-mă!

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne, Atotputernice şi Fă-cătorule a toate, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul milei, Cela ce ai zidit pe om din pământ şi l-ai arătat pe el după chipul şi asemănarea Ta, ca şi prin el să se. slăvească pe pământ mare încuviinţat numele Tău; şi fiind el căzut jos, cu călcarea poruncilor Tale, zidindu -1iarăşi a doua oară pe el mai spre bine, întru Hristosul tău, 1-ai suit în ceruri; mulţămescu-Ţi că ai înmulţit spre slava Ta şi nu m-ai dat pe mine vrăjmaşilor mei care caută desăvârşit să mă tragă jos în prăpastia iadului, nici m-ai lăsat să pier împreună cu fărădelegile mele. Deci acum Multmilostive şi Iubito-rule de bine, Doamne, Care nu voieşti moartea păcătosului ci aştepţi întoarcerea ca să-l primeşti, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuţi şi tămăduieşti pe cei zdrobiţi, întoarce-mă şi pe mine la pocăinţă şi fiind căzut mă ridică, şi zdrobit fiind, vindebă-mă. Adu-ţi aminte de îndurările Tale şi de cea din veci a ta necuprinsă bunătate şi uită cele nenumărate ale mele fărădelegi care cu lucrul şi cu cuvântul le-am săvârşit. Dezleagă împietrirea inimii mele şi-mi dă mie lacrimi de umilinţă spre curăţirea spurcăciunii cugetului meu. Ascultă Doamne, ia aminte Iubitorule de oameni! Milos-tiveşte-te îndurate şi, de tirania patimilor care împărăţesc întru mine, slobozeşte ticălosul meu suflet. Şi să nu mă mai biruiască păcatul, nici să mă mai silnicească de acum vrăjmaşul drac, nici să mă mai ducă la voile lui, ci cu mâna Ta cea tare mă răpeşte de sub stăpânirea lui şi împărăteşte Tu întru mine Bunule şi Iubitoriule de oameni Doamne şi cu totul să fiu al Tău şi binevoieşte să vieţuiesc de acum după voia Ta. Şi, prin cea negrăită bunătate a Ta, dă-mi curăţire a inimii, pază a gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, linişte sufleteştilor mele puteri, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, credinţă nefăţarnică şi înfrânare preacuprinzătoare şi mă umple de rodurile tuturor bunătăţilor cu darul Preasfântului Tău Duh. Şi să nu mă ridici pe mine întru înjumătăţirea zilelor mele, nici să-mi răpeşti sufletul meu neîndreptat şi negătit; ci mă fă desăvârşit cu săvârşirea Ta şi aşa mă scoate dintru această viaţă; ca, trecând cu darul Tău, fară de opreală, începătoriile şi stăpâniile întunericului, să privesc şi eu frumuseţea cea nepovestită a neapropiatei slavei Tale, împreună cu toţi sfinţii Tăi, întru care s-a sfinţit şi s-a proslăvit întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău în veci. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Maica Domnului cerului şi al pământului, dăruieşte apărare robilor Tăi (prenumele) la ieşirea lor din viaţa aceasta vremelnică, ajută-i să treacă fără piedici toate vămile văzduhului ale stăpânitorului întunecat al veacului acestuia şi-i învredniceşte cu cei aleşi în locaşurile raiului să se să-lăşluiască, ca în limina sfinţilor să slăvească preaminunatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.