Psalmul 37 Al lui David. Spre aducerea aminte, pentru Sâmbătă

Psalmii 37, 38, 39 sunt numiţi „triada de aur a răbdării“. Acesta e un psalm de pocăinţă care descrie starea păcătosului şi durerea mare pentru păcatele făcute. Sfântul Atanasie scrie că David cere să-i dăruiască Sâmbătă, adică odihnă de la toate nenorocirile. Sfântul Teodorit socoate că David, văzând dauna păcatelor, a scris acest psalm pentru a-i preîntâmpina pe alţii.

1Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. 2Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta. 3Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. 4Că fărădelegile mele au covîrşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. 6Chi-nuitu-m-am şi m-am gîrbovit pînă în sfî-rşit, toată ziua mîhnindu-mă umblam. 7Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. 8Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din sus-pinarea inimii mele. 9Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. 11Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. 12Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. 13Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. 14Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. 15Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, 16Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. 17Că eu spre bătăi gata sînt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. 18Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; 19Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au înmulţit cei ee mă urăsc pe nedrept. 20Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. 21Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, 22Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.

Psalmul 38

întru sfârşit. Lui Iditum, cântarea lui David

Fericitul Teodorit consideră că în acest psalm David deplânge nimicnicia firii umane şi arată care este sfârşitul omului.

1Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; 2Pus-am gurii mele pază, cînd a stat păcătosul împotriva mea“. 3Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. 4Înfierbîntatu-s-a inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. 5Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfîrşitul meu, 6Şi numărul zilelor mele, care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte“. 7Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. 8Dar toate sînt deşertăciuni; tot omul ce viază. 9Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. 10Strînge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. 11Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. 12De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. 13Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. 14De tăria mîinii Tale, eu m-am sfir-şit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om. 15Şi ai subţiat ca pînza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pămînteanul. 16Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, 17Căci străin sînt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. 18Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

Psalmul 39 Al lui David. întru sfârşit

Psalmul se referă la virtutea răbdării; la Pronia lui Dumnezeu care se răsfrânge peste toţi oamenii şi învaţă cum trebuie să-L cinstim pe Domnul. Fericitul Teodorit susţine că psalmul este adresat întregului neam omenesc, care a primit nădejdea învierii de la Mântuitorul.

1Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. 2A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului 3Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei. 4Şi a pus în gura mea cîntare nouă, cîntare Dumnezeului nostru; 5Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. 6Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase. 7Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gîndurilor Tale. 8Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr. 9Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit. 10Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: „Iată vin! 11în capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înlăuntru inimii mele“. 12Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 13Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mîntuirea Ta am spus. 14N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. 15Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. 16Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; 17înmulţitu-s-au mai mult decît perii capului meu şi inima mea m-a părăsit. 18Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. 19Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută sufletul meu, ca să-l ia pe el. 20Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; 21Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: „Bine, bine“. 22Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mîntuirea Ta: „Mărit să fie Domnul!“ 23Iar eu sărac sînt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. 24Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.

Slavă…

Psalmul 40Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: «Acesţ psalm se referă la Mântuitorul, Care pentru noi „a sărăcit“ de bună voie.» însuşi Domnul Iisus Hristos în convorbirea cu ucenicii (Ioan 13,18) citează cuvintele luate din acest psalm (Stihul 10). Sfântul Atanasie menţionează că primele şase stihuri se referă la David şi la toţi membrii Bisericii, iar următoarele — la Hristos.

1Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 2Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pămînt şi să nu-1 dea în mîinile vrăjmaşilor lui. 3Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. 4Eu am zis: «Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie». 5Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicînd: «Cînd va muri şi va pieri numele lui?» 6Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. 7împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gîndeau de mine rele. 8Cuvînt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicînd: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!» 9Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mîncat pîinea mea, a ridicat împotriva mea călcîiul. 10Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor. 11întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. 12Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac. 13Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi pînă în veac. Amin.

Psalmul 41

întru sfârşit, spre înţelegerea fiilor lui Core

Fericitul Teodorit susţine că acest psalm este spus de către prizonierii ce s-au aflat în captivitatea babilonică timp de 70 de ani. Fericitul Augustin vede în acest psalm gândurile creştinului care, aflându-se în această ţară a izgonirii, doreşte cu înflăcărare Patria Cerească.

1în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. 2însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cînd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? 3Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pîine ziua şi noaptea, cînd mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?» 4De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, cînd treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, 5în glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare. 6Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu. 8în mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pămîntul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic. 9Adînc pe adînc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. 10Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut. 11Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cîntare Lui de la mine. 12Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?» 13Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu? 14Cînd se sfărîmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. 15Cînd îmi ziceau mîe în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?» 16Pentru ce eşti mîh-nit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 17Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Psalmul 42AI lui David. Nescris deasupra la evrei

Acest psalm este nescris la evrei, deoarece conţine acelaşi gând ca şi psalmul precedent. (Fericitul Teodorit)

1Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. 2Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu? 3Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfint al Tău şi la locaşurile Tale. 4Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele. 5Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 6Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Slavă …

Psalmul 43întru sfârşit Fiilor lui Core, spre înţelegere

Sfântul Ioan Gură de Aur: «Acest psalm cu toate că îl rosteşte David, dar el îl rosteşte nu din numele său, ci din numele Macabeilor, prevestind şi explicând ceea ce se va întâmpla în vremea lor. David ne învaţă ce cuvinte să rostim în momentul pericolului.» Fericiţii Ieronim şi Augustin susţin că acest psalm se referă la persecuţiile creştinilor. în Epistola către Romani (8,13) se face referire la cuvintele din stihul 23 al psalmului.

1Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă 2Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. 3Mîna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; batut-ai popoare, Iar pe ei i-ai înmulţit. 4Că nu cu sabia lor au moştenit pămîntul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, 5Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei. 6Tu eşti însuţi împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mîntui-rea lui Iacob. 7Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră. 8Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mîntui. 9Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi, şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat. 10Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac. 11Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre; 12întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit. 13Datu-ne-ai pe noi ca oi de mîncare şi întru neamuri ne-ai risipit; 14Vîndut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit cînd l-ai vîndut.

15Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi rîs celor dimprejurul nostru;

16Pusu-ne-ai pe noi pildă între neamuri, clătinare de cap între popoare. 17Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinarea obrazului meu m-a acoperit, 18De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului. 19Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legămîntul Tău. 20Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea

Ta, 21Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii. 22De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mîinile noastre spre Dumnezeu străin, 23Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii. 24Că pentru Tine sîntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghie-re. 25Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te, şi nu ne lepăda pînă în sfîr-şit. 26Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru? 27Că s-a plecat în ţărînă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămînt pîntecele nostru. 28Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.

Psalmul 44

întru sfârşit, pentru cei ce se vor schimba, fiilor lui Core spre înţelegere, cântare pentru cel iubit

Sfântul Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm se referă la Hristos şi de aceea este întitulat Pentru cel iubit şi pentru cei ce se vor schimba. Deoarece Iisus a săvârşit în noi o mare schimbare şi în toate o mare transformare.»

1Cuvîntbun răspuns-a inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului. 2Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit. 3împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor; revărsatu-s-a harpe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvîntat pe tine Dumnezeu, în veac. 4încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice, 5Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. îneordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, 6Pentru adevăr, blîndeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta. 7Săgeţile tale ascuţite sînt, puternice, în inima duşmanilor împăratul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale. 9Iubit-ai dreptatea şi ai urît fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decît pe părtaşii Tăi. 10Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cîntări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta; 11Stă-tut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. 12Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, 13Că a dorit împăratul frumuseţea ta, că El este

Domnul tău. 14Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feţei Tale se vor ruga aleşii poporului. 15Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. 16Adu-ce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie. 17Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie, l8Aduce-se-vor în palatul împăratului. 19în locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pămîntul. 20Pomeni-vor numele tău în tot neamul; 21Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

Psalmul 45

întru sfârşit, fiilor lui Core pentru cele de taine

Acest psalm se referă la timpurile când popoarele s-au răsculat împotriva lui Hristos şi Sfinţii Apostoli erau persecutaţi de către duşmanii credinţei, înarmându-se cu nădejdea în Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare vedea în acest psalm prorocia despre evenimentele de la sfârşitul lumii.

1Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. 2Pentru aceasta nu ne vom teme cînd se va cutremura pămîntul şi se vor muta munţii în inima mărilor. 3Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui. 4Apele rîurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. 5Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. 6Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremu-ratu-s-a pămîntul. 7Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. 8Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pămînt. 9Pune-va capăt războaielor pînă la marginile pămîntului, arcul va sfă-rîma şi va frînge arma, iar pavezele în foc le va arde. 10Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sînt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pămînt 11Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Slavă …

După catisma a şasea se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime … Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul al 3-lea

Cântare îţi aduc Ţie, Doamne, şi greşelile mele toate le mărturisesc Ţie, Dumnezeule: întorcându-Te, miluieşte-mă.

Slavă …

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, precum oarecând ai mântuit pe vameşul şi lacrimile curvei nu le-ai trecut. Primeşte şi suspinurile mele, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Şi acum …

Cu smerenie acum mă apropii sub acoperământul tău, întru tot nevinovată. Scoa-te-mă, de Dumnezeu Născătoare, din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe pricinuitorul nepătimirii.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate ale Tale faceri de bine care ai făcut nouă nevrednicilor din vârsta cea dintâi până întru această de acum, pentru cele ce ştim şi care nu ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate ce s-au făcut cu lucrul şi cu cuvântul. Cela ce ne-ai iubit pe noi atâta, încât şi pe Singur Unul născut Fiul Tău L-ai dat pentru noi. învredniceşte-ne şi pe noi să ne facem vrednici dragostei Tale. Dă-ne întru cuvântul Tău înţelepciune şi întru frica Ta insuflă tărie cu puterea cea de la Tine şi ori ce am greşit cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu le socoti. Şi păzeşte sufletul nostru sfânt şi-L pune pe el înaintea divanului Tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic iubirii Tale de oameni. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă întru adevăr Numele Tău, adu-ţi aminte de toţi cei ce ne vor nouă binele şi de cei ce ne vor răul căci toţi suntem oameni şi în deşert este tot omul. Pentru aceea ne rugăm Ţie, Doamne, dă-ne nouă mare mila milostivirii Tale.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână Doamnă, Născătoare de Dumnezeu! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea cinstitei şi făcătoarei de minuni icoanei Tale Te rugăm: (rugămintea) nu întoarce faţa Ta de la cei ce aleargă la Tine. Roagă-L, Maică milostivă, pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, pre Domnul nostru Iisus Hristos, ca să păzească în pace ţara noastră, iar Biserica Sa Sfântă neclintită să o arate de necredinţă, erezie şi dezbinări să o ferească. Că nu avem alt ajutor, nici altă nădejde fără numai pre Tine, Preacurartă Fecioară; Tu eşti atotputernică Ajutătoare şi Apărătoare a creştinilor. Izbăveşte-i pre toţi cei ce cu credinţă se roagă Ţie de căderi în păcate, de defăimările oamenilor răi, de orice ispite, scârbe, boli, necazuri şi de moarte năprasnică. Dăruieşte robilor Tăi (prenumele) duhul umilinţei, inimă smerită, cuget neîntinat, îndreptare vieţii păcătoase şi lepădarea păcatelor. Ca toţi cu mulţumire să cântăm mărirea Ta şi milele Tale făcute cu noi aici, pre pământ, să ne învrednicim şi de împărăţia Cerească şi acolo împreună cu toţi sfinţii să slăvim preacinstitul şi preaminunatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.