Psalmul 17 întru sfârşit

Psalmul a fost scris de David ca un imn de mulţumire pentru biruinţa duşmanilor numeroşi. Apostolul Pavel citează cuvintele din acest psalm ca pe o prorocie despre chemarea păgânilor şi respingerea iudeilor. Sfântul Atanasie şi Fericitul Ieronim văd în acest psalm biruinţa Mântuitorului şi a Bisericii sale asupra iudeilor şi păgânilor.

Slugii Domnului, David, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul şi a zis:

1Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, 2Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dînsul, 3Apărătorul meu şi puterea mîntuirii mele, şi sprijinitorul meu. 4Lăudînd voi chema pe Domnul, şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi. 5Cuprinsu-m-au durerile morţii, şi rîurile fărădelegii m-au tulburat. 6Durerile iadului m-au înconjurat; întîmpinatu-m-au laţurile morţii. 7Şi cînd mă necăjeau am chemat pe Domnul, şi către Dumnezeul meu am strigat. 8Auzit-a din locaşul Lui cel sfînt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui. 9Şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pămîntul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mîniat pe ele Dumnezeu. 10întru mînia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El. 11Şi a plecat cerurile şi S-a pogorît şi negură sub picioarele Lui. 12Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vîntului. 13Şi şi-a pus întunericul acoperămînt, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. 14De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc. 15Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său. 16Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei. 17Şi s-au arătat izvoarele apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, 18De certarea Ta, Doamne, de suflarea duhului mîniei Tale. 19Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe, 20Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari, şi de cei ce ma urăsc pe mine, ca s-au întărit mai mult decît mine. 21Întîmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea. 22Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. 23Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele îmi va răsplăti mie, 24Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu. 25Că toate judecăţile Lui sînt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. 26Şi voi fi fără prihană cu Dînsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. 27Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele înaintea ochilor Lui. 28Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. 29Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici. 30Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mîntui, şi ochii mîndrilor îi vei smeri. 31Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne Dumnezeul meu vei lumina întunericul meu. 32Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. 33Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El. 34Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? 35Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. 36Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. 37Cel ce întăreşti mîinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. 38Şi mi-ai dat mie scutul mîntuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. 39Şi certarea Ta m-a îndreptat pînă în sfîrşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. 40Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele. 41Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dînşii şi nu mă voi întoarce pînă ce se vor sfîrşi. 42Zdrobi-i-voi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele. 43Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea. 44Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit. 45Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mîn-tuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. 46Şi-i voi sfă-rîma pe ei ca praful în faţa vîntului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei. 47Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor. 48Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit. 49Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrînit şi au şchiopătat din cărările lor. 50Viu este Domnul şi binecuvîntat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mîntuirii mele. 51Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbînda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi, 52De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept, izbăveşte-mă. 53Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne; şi numele Tău îl voi cînta. 54Cel ce măreşti mîn-tuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui pînă în veac.

Slavă…

Psalmul 18 Al lui David. întru sfârşit

Acesta este un psalm de laudă care slăveşte măreţia lui Dumnezeu în natură şi în acţiunile mântuitoare din Vechiul şi Noul Testament. începând cu stihul 8 se vorbeşte despre legea lui Moise, apoi despre Har. Sfântul Apostol Pavel (Rom. 10, 18), Sfântul Atanasie, Fericiţii Ieronim şi Augustin susţin că psalmul se referă la Noul Testament şi îndeosebi la predica de pe munte.

1Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mîinilor Lui o vesteşte tăria. 2Ziua zilei spune cuvînt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. 3Nu sînt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. 4în tot pămîn-tul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. 5în soare şi-a pus locaşul Său; şi El e ca un mire ce iese din cămara sa. 6Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. 7De la marginea cerului ieşirea Lui, şi oprirea Lui pînă la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura Lui. 8Legea Domnului e fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului e credincioasă, înţelepţeşte pruncii; 9Judecăţile Domnului sînt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e strălucitoare, luminează ochii. 10Frica de Domnul este curată, ră-mîne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sînt adevărate, îndreptăţite toate. 11Do-rite-s mai mult decît aurul, şi decît piatra cea de mare preţ, şi mai dulci decît mierea şi fagurele. 12Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are. 13Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele cu-răţeşte-mă 14Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpîni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. 15Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, ajutorul meu şi izbăvitorul meu.

Psalmul 19 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: «în acest psalm poporul se roagă împreună cu regele ca Dumnezeu să le asculte cererea lor şi să-i izbăvească de năvălirea regelui Asiriei».

1Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob. 2Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfînt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. 3Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăeută să-I fie. 4Dea ţie Domnul după inima fa, şi tot sfatul tău să-l plinească. 5Bucura-ne-vom de mîntuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. 6Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 7Auzi-L-va pe Dînsul din cerul cel sfînt al Lui. 8Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. 9Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. 10Doamne, mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Al lui David

Fericitul Teodorit: «După biruinţa regelui Iezechia asupra asirienilor, el se îmbolnăveşte grav şi află de la prorocul Isaia că va muri. Cu lacrimi fierbinţi el îl milostiveşte pe Dumnezeu şi primeşte nu doar numai vindecare, ci i se promit încă 15 ani de viaţă. Din acest motiv David din numele poporului scrie acest psalm, lăudându-L pe Domnul pentru vindecarea regelui.» Unii tâlcuitori văd în acest psalm un cântec de biruinţă a Mântuitorului asupra duşmanilor.

1Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se va bucura foarte. 2După pofta inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. 3Că l-ai întîmpinat pe el cu binecuvîn-tările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. 4Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. 5Mare este slava lui întru mîntui-rea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. 6Că îi vei da lui binecuvîntare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu faţa Ta. 7Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Prea-înalt nu se va clăti. 8Află-se mîna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. 9Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; 10Domnul întru mînia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mînca pe ei focul. 11Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi sămînţa lor dintre fiii oamenilor. 12Că au gîndit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. 13Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. 14Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă …

Psalmul 21

Al lui David. întru sfârşit. Pentru sprijineala cea de dimineaţă

Fericitul Teodorit: «Acest psalm prevesteşte Patimile şi învierea Domnului Hristos, chemarea păgânilor şi mântuirea lumii. „Sprijineala cea de dimineaţă“ se referă la venirea Mântuitorului nostru asemenea răsăritului care îi luminează pe cei din întuneric». Psalmul profeţeşte despre Suferinţele Fiului lui Dumnezeu. Pironit pe lemnul Crucii, Stăpânul rosteşte cuvintele din acest psalm.

1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; pentru ce m-ai părăsit? Departe sînt de mîntuirea mea cuvintele greşelilor mele. 2Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu te vei gîndi la mine. 3Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. 4în Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au întru Tine şi i-ai izbăvit pe ei. 5Către Tine au strigat şi s-au mîntuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. 6Iar eu sînt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. 7Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clăti-nat-au capul zicînd: 8«Nădăjduit-a spre

Domnul, izbăvească -1pe el, mîntuiaseă -1pe el, că-I voieşte pe el». 9Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pîntece, nădejdea mea, de la sinul maicii mele. 10Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pîntecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. 11Nu te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute. 12înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat. 13Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. 14Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. 15Fă-cutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pîntecelui meu. 16Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărîna morţii m-ai pogorît. 17Că m-au înconjurat cîini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. 18Străpuns-au mîinile mele şi picioarele mele. 19Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. 20împăr-ţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. 21Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 22Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara cîinelui viaţa mea. 23Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele taurilor smerenia mea. 24Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicînd: 25Cei ce vă temeţi de Domnul lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El. 26Să se teamă de Dînsul toată seminţia lui Israel. 27Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, 28Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi cînd am strigat către Dînsul, m-a auzit. 29De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. 30Mînca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dînsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. 31îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pămîntului. 32Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. 33Că a Domnului este împărăţia şi El stăpîneşte peste neamuri. 34Mîncat-au şi s-au închinat toţi graşii pămîntului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pămînt. 35Şi sufletul meu în El viază. Şi seminţia mea va sluji Lui. 36Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

Psalmul 22 AI lui David

Psalmul prevesteşte despre Domnul Hristos, Păstorul cel Bun, Care îi hrăneşte pe cei credincioşi cu Trupul şi Sângele Său.

1Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 3Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. 4Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 5Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mîngîiat. 6Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpîndu-mă ca un puternic. 7Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23 Al lui David. Al uneia din Sâmbete

Sfântul Atânasie: «Acest psalm prevesteşte înălţarea Domnului, propovăduirea Evangheliei păgânilor, faptul că şi ei se vor învrednici de împărăţia Cerească».

1Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. 2Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe rîuri l-a aşezat pe el. 3Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfint al Lui? 4Cel nevinovat cu mîinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-ajurat cu vicleşug aproapelui său. 5Acesta va lua binecuvîntare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mîntuitorul său. 6Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. 7Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei. 8Cine este acesta împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război. 9Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei. 10Cine este acesta împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este împăratul slavei.

Slavă …

După a treia catismă se zice: Sfinte Dumnezeule …

Preasfântă Treime … Tatăl nostru … apoi Troparele:

Glasul 3

Nemernic fiind pe pământ, suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărâna în mormânt nu laudă şi de greşeli nu se izbăveşte. Strigă lui Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi greşit-am! Mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Până când, suflete al meu, petreci în păcate? Până când pui îndelungare pocăinţei? Ia în minte judecata care va să fie şi strigă lui Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Doamne, Cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!

Slavă …

La înfricoşata judecată fără de pârâşi mă voi vădi, fără de mărturii mă voi osândi, că se vor deschide cărţile ştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. Deci mai-nainte până ce se vor cerca întru acea privelişte a tot norodul cele lucrate de mine, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Neînţeleasă şi necuprinsă este, Stăpână de Dumnezeu dăruită, taina cea înfricoşată ce s-a lucrat întru tine. Că pe cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut în trup, îmbrăcat dintru preacinstitul tău sânge. Pe care, Curată, ca pe Fiul tău îl roagă, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă ţie.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui mai înainte fără de început, Dumnezeule Cel însuţi desăvârşit Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei neasemănate niciodată nu Te desparţi de robii Tăi ci pururea întru ei Te odihneşti, nu mă părăsi pe mine robul Tău, împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştinţei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale, iar trupul meu cu nepătimirea Ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă şi picioarele mele le fereşte de alunecare. Şi nu mă pierde pe mine cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi vezi: de este cale a fărădelegii întru mine, mă întoarce de la dânsa şi mă povă-ţuieşte pe calea cea veşnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă trimitem, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Atotmilostivă Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu! Ia aminte la smerita noastră rugăciune (rugămintea) şi înalţă rugăciunea Ta de Maică către Fiul Tău şi Dumnezeul nostru pentru robii lui Dumnezeu (prenumele) ca să nu-i lepede pre ei păcătoşii de la faţa Sa, ci ca un Milostiv să le ierte greşelile lor cele de voie şi cele fără de voie, să-i ocrotească de ispitele lumii, de uneltirile diavoleşti şi de năvălirile vrăjmaşilor văzuţi. Să le dăruiască zile bune şi paşnice, că bun este Domnul către toată zidirea Sa împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.