Eu (prenumele) am greşit înaintea lui Dumnezeu: cu credinţa slabă (îndoială în existenţa Lui). Nu am dragoste nici frică cuvenită de Dumnezeu, de aceea: nu ştiu să mă pocăiesc, nu-mi văd păcatele, nici nu mă străduiesc să cunosc ce este păcat şi ce este mântuitor pentru suflet, nu îndeplinesc sfintele porunci ale Domnului, nu-mi amintesc de moarte, nu mă pregătesc să stau înaintea Judecăţii Domnului şi, în general, sunt indiferent(ă) faţă de credinţă, faţă de Dumnezeu şi faţă de soarta amară care mă aşteaptă în Veşnicie.

Am greşit: cu nemulţumirea înaintea lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Cu atribuirea numai mie a succeselor, iar nu ajutorului lui Dumnezeu. Mândru(ă) şi plin(ă) de sine, aveam încredere în mine şi în oameni mai mult decât în Dumnezeu. Nu m-am supus voinţei lui Dumnezeu (vreau ca totul să fie aşa cum zic eu). Cu nerăbdarea scârbelor şi a bolilor (am frică de suferinţe, îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele mele, uitând că ele îmi sunt date pentru curăţirea sufletului şi spre mântuire). Cu cârtirea împotriva crucii mele (vieţii, «sorţii»), împotriva oamenilor, împotriva lui Dumnezeu, pe care L-am acuzat că este neîndurător. Cu lipsa de curaj, cu mâhnirea, cu tristeţea, cu împietrirea inimii, cu pierderea speranţei în mântuire, cu gânduri la sinucidere, cu încercarea sinuciderii.

Am greşit: am îndreptăţit păcatele mele (dând vina pe nevoile cotidiene, pe neputinţa sufletească şi trupească şi pe aceea că în copilărie nimeni nu m-a învăţat să cred în Dumnezeu). Fiind necredincios(ă) îi îndemnam la necredinţă şi pe alţi oameni. Prin frecventarea locurilor publice ateiste (mauzoleul, diverse întruniri ateiste, sălile de concert…), şi participarea activă la diverse acţiuni ateiste şi distractive. Cu hula împotriva lui Dumnezeu şi faţă de orice sfinţenie. N-am purtat cruciuliţă la piept. Am purtat încălţăminte cu cruciuliţe pe talpă. Am folosit în scopuri menajere ziare fără să fac vreo deosebire între ele (cu numele Domnului, cu imagini ale bisericilor, cu icoane ale sfinţilor ş.a.). Le-am dat animalelor (pisicilor, câinilor ş.a.) nume ale sfinţilor («Vasilică», «Marusica»).

Am greşit: am mers rar la Biserică — duminicile doar şi de sărbători. Celelalte zile le petreceam la lucru, în comerţ, beţii, dormeam mult şi am dus-o tot în distracţii (de aici şi vine întunecarea minţii, neruşinarea, atracţia irezistibilă spre desfrânare, certurile, ruinarea sănătăţii…). N-am mers la Biserică din cauza ploii, glodului, gerului, lenei şi a neglijenţei. întârziam la biserică şi plecam de acolo înainte de vreme. La Sfânta Slujbă am păcătuit: vorbeam, râdeam, dormitam, nu eram atent la cele citite şi cântate, eram eu mintea rătăcită, umblam mult prin Biserică. Mergând prin Biserică îmi făceam loc cu coatele, răspundeam obraznic. Ascultând predicile, le criticam şi îl osândeam pe cel ce predica, plecam de la predică. Foarte rar meditez asupra celor auzite în Biserică şi asupra celor citite din Sfânta Scriptură. în perioada necurăţeniei femeieşti îndrăzneam să umblu prin Biserică şi să mă ating de sfinţenie (bărbaţii — după necurăţia nopţii).

Am greşit: rar mă mărturisesc. Săvârşind păcatul, nu mă autoacuzam şi nu mă căiam imediat, prin aceasta sufletul meu a devenit nesimţit şi împietrit. îndrăzneam să mă apropii de Sfânta împărtăşanie fără pregătire cuvenită (necitind canoanele şi rugăciunile înainte de Sf. împărtăşanie, ascunzând şi minimalizând păcatele la mărturisire, fără post, fiind în vrajbă…). După Sf. împărtăşanie nu citeam rugăciunile de mulţumire. Nu petreceam în sfinţenie zilele după împărtăşanie (în rugăciuni, în citirea Sfintei Scripturi, în cuviincioasa cugetare, continuam să mănânc peste măsură, să dorm mult, să vorbesc în deşert…).

Am greşit: din lene, nu citesc integral rugăciunile de dimineaţă şi de seară (din cartea de rugăciuni), le scurtez. Nu întotdeauna mă rog înainte de masă, înainte de lucru şi după. Mă rog fără atenţie. M-am rugat cu capul descoperit (femeile), cu căciula în cap, având duşmănie faţă de aproapele. Am însemnat cu neglijenţă semnul Sfintei Cruci, am dat dovadă de lipsă de evlavie faţă de icoane şi de sfinţeniile

Domnului. în loc să mă rog, să citesc Sfânta Evanghelie, Psaltirea şi literatura duhovnicească am privit televizorul… Prin tăcerea mea laşă, atunci când era hulit numele Domnului, prin ruşinarea de a-mi face cruce şi de a-L mărturisi pe Domnul în prezenţa altor oameni (acesta este unul din felurile de lepădare de Hristos). Am vorbit despre Dumnezeu fără evlavie şi fără smerenie.

Am greşit: nu m-am sfătuit cu preotul şi cu cei mai în vârstă în problemele importante ale vieţii (astfel săvârşind greşeli de neîndreptat). Aflându-mă sub conducerea unui duhovnic, vieţuiam după voia mea păcătoasă. Dădeam sfaturi, fără a cunoaşte dacă ele sunt plăcute lui Dumnezeu. Am greşit cu dragostea părtinitoare faţă de oameni, obiecte, ocupaţii, animale… îi ispiteam cu păcatele mele pe cei din jur (prinpurtarea mea necuviincioasă am hulit numele Domnului).

Am greşit: n-am respectat posturile şi nici zilele de miercuri şi vineri (după importanţă ele au valoarea Postului Mare, ca zile de amintire a patimilor Mântuitorului).

Am mâncat şi am băut peste măsură, am mâncat chiar şi pe ascuns, prin slăbiciunea pentru dulciuri. Am mâncat sânge de animale (salam din sânge…). în zile de post, de sărbători şi de pomenire am gătit bucate de frupt. Am pomenit morţii cu băuturi tari (rachiu, coniac ş.a.).

Am greşit: am acceptat rugăciunea comună (cu reprezentanţi ai sectelor ş.a.), prin trecerea în schismă-rascol (Biserica de rit vechi (lipovenească), Biserica uniată, secte). Prin superstiţii — am crezut în visuri, semne, horoscopuri… M-am adresat la vrăjitoare (picurarea cerii, rotirea ouălor, vărsarea fricii…), la extrasenşi (pentru ce?). Am băut şi am mâncat descântat şi vrăjit de babe şi extrasensori. M-am spurcat cu urinoterapia (am băut urină). Am ghicit în cărţi (taro…), am făcut vrăjitorii (pentru ce?). Am avut frică de vrăjitori mai mult decât de Dumnezeu. Mi-am pus cod (pentru ce?). M-au ademenit religiile orientale (budismul, crişnaismul, islamul ş.a.), ocultiste şi sataniste (de numit, concret, care). Am frecventat adunările sectare, oculte… M-am ocupat cu ioga, cu meditaţia, cu călirea după metoda lui Ivanov, cu luptele marţiale orientale. Am greşit cu citirea şi păstrarea literaturii oculte interzise de Biserică: cărţi de magie, de chiromanţie (ghicire în palmă), horos-copuri, tâlcuire a viselor, proorociile lui Nostradamus, literatura religiilor Orientului, învăţăturii lui Blavatskaia şi a lui Rerih, «Diagnosticul karmei» de Lazarev, «Trandafirul lumii» de Andreev ş.a. Prin faptul că i-am îndemnat pe alţi oameni să practice aceste rătăciri ( numiţi către ce anume i-aţi îndemnat ).

(Rugăciunea cu schizmaticii şi ereticii (catolicii, protestanţii, sectanţii, budiştii, musulmanii ş.a.) duce la excomunicarea din Biserică (după Pravila Apostolească 10,65).

închinarea la duhul învăţătorului sălii, învăţătura pâgân-ocultistă privind descoperirea «posibilităţilor interioare» duce la comunicarea cu duhurile necurate, la îndrăcire…

Biserica Ortodoxă preîntâmpină că învăţătura lui Hristos nu are nimic comun cu ocultismul şi că operele autorilor oculţi sunt o capcană pregătită de diavol pentru cei nepricepuţi şi încrezuţi (îngâmfaţi). Aderând, prin ocultism, la o comuniune ticsită cu demoni, omul se înstrăinează de Dumnezeu şi îşi pierde sufletul.)

Am greşit: am fost leneş, nefiind demn de nici o faptă bună. Nu i-am vizitat pe cei singuratici, bolnavi, bătrâni, pe copiii din orfelinate, pe deţinuţi… Prin dorinţa odihnei trupeşti, cu alintul în pat. Cu mâhnirea că nu mă pot desfăta cu plăcerile lumeşti şi cu luxul acestei lumi. Prin pasiunea la jocurile de noroc, la reprezentaţii teatrale şi distractive (jocul în cărţi, domino, jocuri la computer, televizorul, cinematografele, saloanele video, discoteci, baruri, cafenele, restaurante, cazinouri…). Am făcut abuz de băuturi tari; cu limba mea spurcată am rostit prostii, înjurături, am fumat, am consumat stupefiante; am fost pasionat de muzica de estradă şi de rock — stil în muzică uşoară.

(Simbolica cărţilor de joc şi ghicit este antihristă şi are menirea să-şi bată joc de patimile Mântuitorului Hristos.

La indienii americanifumegarea tutunului se folosea la ritualul închinării duhurilor demonice. Fumând tutun, creştinul se face trădător al lui Dumnezeu şi închinător la draci).

Am greşit: cu vederea (în cărţi, reviste, filme) păcatelor erotice şi sadice. Am privit jocuri, reprezentaţii, dansuri necuviincioase (de numit cefei), am dansat. (Dansurile au dus la sfârşitul mucenicesc al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, de aceea, pentru creştini, ele sunt o batjocură a memoriei lui).

Am participat la concursurile frumuseţii, top-modele, la mascarade («malan-ca», «cu capra », «haloween»…). Nu m-am retras de la ispite, întâlniri şi propuneri păcătoase. M-am îndulcit îndelung cu iluzii desfrânate şi cu amintirea păcatelor din trecut. Am greşit prin căutarea desfrânată cu ochii şi cu comportamentul amoral cu persoane de alt gen (cu neruşinarea, cu îmbrăţişările, săruturile, pipăirea necurată a corpului…). Cu curvia (relaţii intime până la cununie). Cu perversiuni curveşti (onanism, diverse poziţii, curvie orală şi anală…). Păcatele sodomiei (homosexua-lism, lesbianism, curvie cu animale, amestecare de sânge (concubinaj cu rudele)… Mi-am vândut corpul, am contribuit la aceste fapte prin înţelegeri, prin arendarea casei sau a apartamentului pentru desfrâu.

Urmând obiceiurilor desfrânate ale acestei lumi şi dorind a plăcea şi a ispiti, mi-am tuns şi colorat părul, m-am vopsit (astfel încălcând legea lui Dumnezeu privind exteriorul femeii), m-am îmbrăcat indecent (am purtat rochii şi bluze decoltate, fuste scurte, cu tăieturi, pantaloni, şort, haine prea strânse pe corp, transparente…). în aşa hal, nerespectând sfinţenia, am îndrăznit să intru în Biserica Domnului. Am fost obraznic(ă) în gesturi, în mişcări, în felul de a umbla (desfrânat). M-am scăldat şi m-am bronzat în prezenţa persoanelor de alt gen (este în contradicţie cu castitatea creştinească). Am greşit cu seducerea conştientă la păcat (care?).

Am greşit: cu preacurvia (trădarea soţului sau a soţiei). Cu viaţa în căsătorie fără

Taina Cununiei. Cu nereţinerea în relaţiile intime (în posturi, în duminici şi zile de sărbători, în perioada gravidităţii, în zilele de necurăţenie). Mi-am permis perversiuni (cefei?) în relaţiile intime. Am folosit mijloace anticoncepţionale. Dorind să trăiesc numai pentru plăceri şi fugind de greutăţile vieţii mi-am ucis copiii (avorturile). Am sfătuit şi pe altele să facă avort. Am fost cauza certurilor din familie, am insultat casnicii… N-am dorit să-mi îndeplinesc datoriile privitoare la educaţia copiilor, n-am îngrijit de gospodărie, mi-am pierdut timpul în trândăvie, mi-am băut banii, am dus copiii la orfelinat…

(Spirala şi pastilele anticoncepţionale omoară fătul conceput în perioada cea mai timpurie. Este acelaşi avort numai fără intervenţie chirurgicală.

Bărbaţii, care impun femeile să facă avort sau nu se opun acestuifapt, tot sunt ucigători de copii. Medicii care fac avorturi — ucigaşi, iar asistenţii — complici).

Am greşit: neglijind sufletele copiilor, pregătindu-i doar pentru viaţa pământească (nu i-am învăţat despre Dumnezeu şi credinţă, nu le-am altoit dragostea pentru rugăciunea din Biserică şi de acasă, nu i-am învăţat postul, smerenia, ascultarea şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, la fel nu le-am dezvoltat simţul datoriei, al onoarei, responsabilităţii…, nu m-am interesat ce citesc, cu cine prietenesc, cu ce se ocupă, cum se comportă). I-am pedepsit prea aspru (vărsându-mi pe ei ciuda şi nemulţumirea şi nupentru a-i corecta, i-am numit cu vorbe jignitoare, i-am blestemat).

I-am ispitit prin păcatele săvârşite de mine (prin purtare necuviincioasă, ocară, rostire a prostiilor, bârfire, vizionare a emisiunilor imorale, prin relaţii intime… în prezenţa lor).

Am greşit: nu i-am ascultat pe părinţi, pe cei vârstnici, pe conducători, insul-tându-i pe toţi. Cu îngrijirea neglijentă de părinţii bătrâni şi bolnavi, de rude… (i-am lăsat fără supraveghere, fără mâncare, fără bani şi medicamente…, i-am dus la azilul de bătrâni).

Am greşit: abuzând de capricii, de îndărătnicie, de împotrivire, de samavolnicie şi de autoîndreptăţire. Am fost leneş la învăţătură. Am neglijat serviciul şi îndatoririle obşteşti. Am folosit talentul şi poziţia socială nu spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, ci pentru interesele personale. Am furat din bunurile statului şi din averea obştească. Am primit şi am dat mită (dăunând statului şi provocând tragedii personale). I-am constrâns pe subalterni (cu ce scop?). Deţinând un post de conducere, n-am avut grijă să contribui la stoparea răspândirii obiceiurilor anticreştine (care distrug moralitatea poporului), a studierii în şcoală a obiectelor imorale… Nu am acordat ajutor Bisericii Ortodoxe (amfostindiferent(ă)faţă de invazia credinţelor false, nu am contribuit la răspândirea şi întărirea Ortodoxiei, nu am apărat sfinţeniile bisericeşti, nu am acordat ajutor la construirea şi reparaţia bisericilor, mănăstirilor, la curăţenia curţii bisericeşti…).

Am greşit: i-am osândit (i-am vorbit de râu) pe cei vii şi pe cei răposaţi, iar păcatele

mele nu le văd; am discutat fără rost despre lucrurile deşarte ale lumii… Am spus bancuri imorale şi hulitoare (despre Dumnezeu, Biserică, cler); am râs fără măsură, în hohote; mi-am etalat propria ingeniozitate, urmărind scopul de a-i face pe oameni să râdă. Prin luarea numelui Domnului în deşert (rostirea lui fără necesitate, în discuţii banale, glume). I-am judecat şi osândit pe preoţi şi pe călugări. Am ascultat şi repovestit bârfe despre slujitorii Bisericii şi despre problemele bisericeşti (astfel, prin mine eu huleam numele lui Dumnezeu între oameni). Am divulgat păcatele şi neputinţele străine; am clevetit, am răspândit vorbe rele. Am spus minciuni, am amăgit, nerespectând promisiunile date lui Dumnezeu şi oamenilor. Am înjurat, am depus jurăminte false şi mărturii false la judecată. Cu judecata nedreaptă (îndreptăţirea criminalilor şi osândirea nevinovaţilor…).

Am greşit: am practicat tâlhăria (ce fel?). Cu iubirea de argint (lăcomia la bani şi bogăţie). Prin: neplătire a impozitelor, zgârcenie, cu zgârcenie la milostenie (iar pentru capricii, distracţii cheltuiesc din plin). N-am folosit surplusurile veniturilor mele pentru lucruri folositoare sufletului (milostenie, procurarea cărţilor duhovniceşti ş.a.). Cu setea de câştig (folosirea lucrurilor străine, cu tendinţa de a profita de ocazii). Dorind să mă îmbogăţesc, am împrumutat bani cu dobândă. Am distrus sufletele oamenilor, vânzând rachiu, ţigări, stupefiante (substanţe narcotice), mijloace anticoncepţionale, haine curveşti, ziare şi reviste porno… Am amăgit la vânzare/ cumpărare, am vândut marfă stricată… (a numi şi alte păcate pe care le-aţi săvârşit în timpul comerţului).

Am greşit: am făcut caz de amor propriu, abuzând de invidie, suspiciune, de bucurie răutăciosă, de linguşire, de slugărnicie, de făţărnicie. Am ascultat cu plăcere şi cu aprobare vorbirea de rău despre alţii. Am fost de acord şi am justificat păcatul. I-am obligat pe alţii să păcătuiască (să mintă, să fure, să urmărească, să pâras-că, să repovestească, să asculte pe furiş, să consume băuturi alcoolice…). Am participat la discuţii şi la fapte rele. Prin faptele bune în văzul lumii, am dorit să câştig slavă, mulţumiri şi laude. Am căutat stima şi locul de frunte. Am făcut sport pentru slavă, bani, tâlhării (racket). Prin lăudăroşenie şi autoadmiraţie (a exteriorului, talentelor, hainelor…). Din mândrie, l-am înjosit pe aproapele cu luarea în râs, cu glume de prost gust… Am râs de cerşetori, invalizi, de necazul cuiva…

(Sportulprofesionist dăunează sănătăţii şi distruge sufletul, dezvoltând în el mândria, iubirea de slavă, simţul superiorităţii şi al dispreţului, al setei de îmbogăţire…).

Am greşit: prin mândria exagerată, prin supărare, prin ţinere de minte a răului, prin răzbunare, prin neiertare, prin ură, prin rapiditate la mânie, prin mânia însăşi. Am avut o atitudine brutală faţă de oameni. Am manifestat obrăznicie şi impertinenţă (am trecut fără rând, m-am înghesuit). Mi-a plăcut cearta (sudalme de mamă, de biserică ş.a., l-am pomenit pe cel râu, am aplicat bătaia, omorul). Mi-am cumpărat permis pentru conducerea automobilului, am încălcat regulile de circulaţie, am condus automobilul în stare de ebrietate… (prin aceasta punând în pericol viaţa pietonilor). Am dăunat aproapelui (cum?). Nu i-am apărat pe cei slabi, pe femeile şi pe copiii expuşi pericolului… Am fost crud faţă de animale.

Am greşit: prin mărturisirea rece. Păcătuiesc cu bunăştiinţă, fără mustrare de conştiinţă. Nu sunt hotărât(ă) să-mi corectez viaţa plină de păcate.

Mă căiesc că L-am scârbit pe Domnul cu păcatele mele, îmi pare rău din toată inima şi mă voi strădui să mă îndrept.

Deoarece numărul păcatelor este foarte mare, mărturisirea poate fi împărţită în mai multe etape, începând cu mărturisirea păcatelor grele. Adevărata pocăinţă înaintea lui Dumnezeu presupune nu o enumerare formală şi indiferentă a faptelor rele, ci osândirea propriei păcătoşenii, mărturisirea sinceră şi cu înfrângere de inimă a fărădelegilor şi cu toată hotărârea de a nu mai greşi.