O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în timpul călătoriei acestei vieţi. Fă să cunosc că el este cel ce îngrijeşte de mine şi să nu întristez zilele lui niciodată, nici să fiu nemulţumitoare către acela care, cu toate puterile sale mă îngrijeşte şi mă sprijineşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasă, să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mine şi copiii lui. Izvorule al înţelepciunii, lumi-nează-mă să cunosc toate virtuţile căsniciei şi să păstrez, printr-o înţeleaptă chi-vemisire, ceea ce el adună prin sudoarea frunţii sale şi cu osteneli. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceaţa purtării mele, prin răbdarea şi dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori şi cu bucurii, să împart cu el, fără cârtire, toate loviturile sorţii şi să-i fiu tovarăşă nedespărţită, precum în fericire, aşa şi în nefericire. Păzeşte-mă de îm-boldire necumpănită şi de necuviinţe, în care cad femeile care nu cunosc preţul unui soţ bun şi pun toată fericirea lor în podoabe şi în petreceri zgomotoase şi deşarte, care trag după sine neînţelegerea, dezgustul şi mii de nefericiri. Ajuţă-mi să deprind toate virtuţile care fac podoaba femeii, ca atunci când vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumuseţii şi a tinereţii, să-mi rămână o inimă care să fie vrednică de dragostea şi cinstea soţului şi a fiilor mei şi să le dau bună pildă, întărindu-i în puterea virtuţii. Ascultă, Preabunule, umilitul meu glas şi trimite binecuvântarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.